Ce spun străinii despre Catedrala Mântuirii Neamului: „Îi lipsește valoarea estetică”
Catedrala Mântuirii Neamului, cel mai mare lăcaș ortodox din lume și simbol al ambițiilor spirituale ale României, continuă să genereze dialoguri aprinse.
Antropologul italian Giuseppe Tateo, cercetător la Universitatea Roma Tre, a analizat pentru Balkan Insight ceea ce el numește „un simbol puternic și controversat al României contemporane”.
Edificiul de 127 de metri nu impresionează doar prin dimensiuni. Pentru românii credincioși, el reprezintă „renașterea spirituală a României moderne”. Totuși, nu toată lumea vede în această construcție o minune arhitecturală.
„O catedrală nu este doar o reprezentare simbolică a credinței” afirmă Tateo. „Este, de asemenea, o clădire cu un stil arhitectural bine definit, care ar trebui să fie reprezentativ pentru oraș.”
Antropologul spune că mulți arhitecți considerați de el specialiști în domeniu sunt extrem de critici: „Majoritatea arhitecților cu care am vorbit consideră că proiectului îi lipsește valoarea estetică… pentru că nu prezintă creativitate sau inovație.”
La asta se adaugă și o pretenție spectaculoasă din partea Patriarhiei. „Patriarhia ar fi cerut o garanție de 1.000 de ani pentru structură”, povestește Tateo. Însă constructorii au putut garanta doar 500.
Finanțarea publică, miezul controversei
Tateo atrage atenția că „doar aproximativ zece procente din costul total al edificiului au provenit de la Biserica Ortodoxă Română… restul a fost finanțat cu bani publici de la autoritățile naționale și locale”.
Acesta estimează costurile la „aproximativ 270 de milioane de euro”, sumă care ridică întrebări aprinse într-o țară unde oameni tineri vorbesc adesea despre spitale insuficiente, școli fără resurse și drumuri rămase la stadiu de promisiune.
Balkan Insight notează că dependența de fonduri publice a provocat o nemulțumire accentuată: mulți consideră că prioritatea trebuia îndreptată „către educație, sănătate sau infrastructură”.
Catedrala lângă Casa Poporului: „o ironie geografică”
Alegerea amplasamentului lângă Casa Poporului, simbol al fostului regim comunist, a atras rapid atenția cercetătorului italian.
El descrie această vecinătate ca fiind „oarecum ironică”. Din perspectiva lui, apropierea fizică dintre „monumentul ortodoxiei și monumentul comunismului” arată perfect complexitatea României moderne, prinsă între două mari identități istorice.
„Îmi vine greu să cred că aceste catedrale impunătoare și costisitoare pot fi văzute ca semne ale unei treziri spirituale… Mai degrabă, ele reflectă modul în care Biserica Ortodoxă Română gândește și cum alege să folosească resursele la care are acces.”
În opinia lui, Biserica a construit nu mai puțin de 34 de catedrale în ultimele decenii, multe tot cu bani publici.
O societate care se schimbă: „tinerii nu se mai identifică”
Chiar dacă BOR rămâne o instituție puternică, Tateo observă că România trece printr-un proces de secularizare rapidă.
„Numărul creștinilor ortodocși înregistrați oficial a scăzut cu aproximativ două milioane” în ultimii ani, afirmă acesta. „Mulți tineri nu se mai identifică drept credincioși sau nu se mai simt conectați la ortodoxie.”
Totuși, el recunoaște că edificiul va avea parte de apreciere: „Cu siguranță vor exista credincioși care se vor bucura de o clădire care celebrează identitatea românească în lumea ortodoxă… și care vor admira, de exemplu, iconografia sa mozaică bogat detaliată.”
