Cea mai puternică rugăciune din Biblie! Motivul pentru care are o forță foarte mare în viața celor care o rostesc
Credința în Dumnezeu joacă un rol extrem de important în viața românilor - din cei 19 milioane, aproximativ 15 milioane sunt creștini -, așadar concluzia la care au ajuns specialiștii în studiul Bibliei, în special a cărților din Noul Testament, poate reprezenta pentru aceștia o alinare binevenită. Click! vă spune care este rugăciunea considerată de experți ca fiind cea mai importantă și care este motivul pentru care acesta are puterea cea mai mare.
Recensământul organizat în 2021 indică faptul că în România, din cele 19,05 milioane de români, cei mai mulți sunt creștini ortodocși: aproape 14 milioane. Cu mai bine de două milioane mai puțin față de statisticile anterioare, realizate în 2011, dar numărul celor care îşi afirmă bucuroşi credinţa în Iisus tot este impresionant, mai ales că ortodocșilor li se alătură și românii care au îmbrățișat alte confesiuni creștine - romano-catolicii (aproximativ 770.000), reformații (circa 500.000), penticostalii (peste 400.000) și alții (baptiștii, adventiștii, evanghelicii etc.).
Pentru cei mai mulți dinte aceștia, rugăciunea „Tatăl nostru” - numită şi „Rugăciunea Domneasscă" - este extrem de familiară, dar puțini știu că este considerată de teologi și de experții în analiza cărților din Biblie cea mai importantă și cea mai puternică. Motivul? Pentru că a fost învăţată chiar de la Iisus, cel considerat de creştini Fiul lui Dumnezeu, şi pentru că este comună tuturor creştinilor, aflându-se în două dintre evangheliile sinoptice, în Evanghelia după Matei la capitolul 6: versetele 9-13 şi în Evanghelia lui Luca la capitolul 11: versetele 2-4. Potrivit acestor texte, Iisus i-a învăţat chiarl El pe primii apostoli cum să se roage Domnului.
Rugăciunea „Tatăl nostru” a fost învăţată de primii apostoli creştini direct de la Iisus
Rugăciunea „Tatăl nostru” a fost redactată puţin diferit în cele două evanghelii, dar forma cea mai folosită în România este aceasta:
„Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău / Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta / Precum în cer, așa și pe pământ. / Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi / și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. / Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.”
Textele originale din evanghelii au fost scrise în greacă, apoi traduse în latină. În funcție de cei care au realizat traducerea, rugăciunea poate fi găsită în unele preluări şi în alte forme, cu mici diferenţe. Chiar şi astăzi se fac dezbateri aprinse pe aceste interpretări ale textelor originale. Cea mai recentă controversă este legată de versul „Și nu ne duce pe noi în ispită”. Papa Francisc, de exemplu, a publicat recent o meditaţie asupra acestei rugăciuni, în care spune că Dumnezeu nu are cum să-l ducă pe om în ispită (sau disperare) și în care a explicat şi argumentat părerea sa, indicând ca potrivită o altă traducere pentrul acel vers, și anume „Nu ne părăsi pe noi în ispită”.
Papa Francisc: „Un tată te ajută să te ridici imediat ce ai căzut”
„Traducerea expresiei nu e bună. De fapt, dacă deschidem Evanghelia și citim ultima ediție, aceea a Conferinței Episcopale Italiene, escrie acolo: «Nu ne părăsi pe noi în ispită» (Lc 11:4; Mt 6:14). Și francezii au schimbat textul cu o traducere care sună cam așa: «Nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită». Eu sunt cel care cade în ispită, El nu mă aruncă în brațele ispitei ca să vadă mai apoi că am căzut”, a spus Papa Francisc în 2017, potrivit citatului preluat în cartea intitulată „Papa Francisc în dialog cu Marco Pozza”, apărută și în România în 2019, în traducerrea realizată de Casa de Editură „Viața Creștină” din Cluj-Napoc.
„Un tată nu face așa ceva, un tată te ajută să te ridici imediat ce ai căzut. Cel care ne duce în ispită este Satana; aceasta este meseria lui. Sensul rugăciunii noastre e următorul: «Atunci când Satana mă duce în ispită, Te rog, Doamne, ca Tu să-mi întinzi mâna, să-mi întinzi mâna Ta». Este ca în tabloul acela în care Iisus îi întinde mâna lui Petru ce îl imploră: «Doamne, salvează-mă, mă scufund, întinde-mi mâna!» (...) El este speranța, ancora. Pe de altă parte, este adevărat că atunci când sunt dus în ispită îmi dau seama cât har mi-a pus Dumnezeu în inimă; probabil că nu aș fi priceput asta dacă nu aș fi fost dus în ispită. Prin părțile de unde vin eu e o vorbă că nimeni nu se poate făli că este cast dacă nu a fost măcar o dată ispitit”, a spus Papa Francisc în 2017, potrivit citatului preluat în cartea intitulată „Papa Francisc în dialog cu Marco Pozza”, a adăugat suveranul pontif.
Au apărut în timp milioane de rugăciuni, născocite fie de primii patriarhi creștini, fie de credincioși-model care au fost numiţi sfinţi, fie de scriitori ori poeţi... Există rugăciuni dedicate fie anumitor sărbători, fie anumitor sfinți, fie anumitor nevoi ce pot apărea în viața unui om, fie anumitor momente din zi... Dar nici una dintre acestea nu este atât de populară și atât de puternică. Și asta pentru că, susține specialiștii în analiza textelor Bibliei, este definitorie pentru felul în care dorește Dumnezeu ca omul să relaționeze cu El: cât mai direct, cât mai simplu, cât mai autentic, cât mai ușor.
