Cine a fost Constantin Muşat, țăranul cu o singură mână, erou în Primul Război Mondial. A fost numit erou în lupta cu inamicul
Numele său nu este cunoscut, dar este unul dintre cei mai importanţi eroi ai Primului Război Mondial. Constantin Mușat a rămas în memoria colectivă, după ce, fără o mână în timpul luptelor din munți, a refuzat să fie lăsat la vatră. Caporalul ilfovean cu o singură mână a continuat războiul aruncând grenade cu brațul rămas.
Născut pe data de 10 septembrie 1890, în Domnești, Constantin Mușat a uimit şi motivat mii de soldaţi pe câmpul de luptă. A luptat pe front încă din 1916, adică chiar din momentul intrării Regatului României în război. Adversarii direcţi erau Germania, Austro-Ungaria şi Bulgaria.
În anul 1914, în Europa izbucnea Primul Război Mondial, un conflict armat nemaintâlnit până atunci în istoria omenirii. Pe data de 27 august 1916, au fost mobilizate trupele și deschisă ofensiva în Transilvania. Trei armate cu 420.000 de soldaţi au înaintat în Transilvania, iar printre aceștia se afla şi soldatul Constantin Muşat, care avea atunci 26 de ani și dorea să fie croitor. A luptat în Carpaţi, în Defileul Predeal şi la Câineni în Vâlcea, într-o cumplită bătălie care a luat vieţile multor soldaţi români, inclusiv generalului Praporgescu.
Armata română, atacată din toate părțile și fiind slab dotată faţă de armata germană, pierdea bătălie după bătălie. Comandanţii se bazau mai mult pe eroismul soldaţilor, iar Constantin Muşat era exact ce le trebuia. A fost rănit de mai multe ori, atât în Valea Oltului, dar şi Câineni, dar a refuzat să fie trimis la un spital. După bătălia de la Câineni, a fost transferat în Moldova cu ceea ce a mai rămas din regiment, iar aici va lupta la Râpa Roşie, de această dată în Munţii Vrancei.
„Grenade, băieţi, daţi grenade!”
Reuşesc să apere drumul către Moldova, ultima redută a României în acel an fatidic, însă Constantin nu s-a putut bucura de victorie, deoarece a fost rănit grav în bătălie, iar o schijă practic i-a retezat braţul. Braţul stâng i-a fost amputat la un spital de campanie. Proaspăt avansat la gradul de caporal, pentru vitejie, este transferat la Iaşi pentru refacere. Urma să fie lăsat la vatră şi decorat.
Și totuși, a refuzat trimiterea la vatră şi a solicitat expres să fie lăsat să lupte în continuare pe front, fiind reîncadrat în batalionul în care luptase. Nu putea să ţină o puşcă, dar nu era inutil. Scotea „cuiul” cu dinţii şi arunca puternic. Astfel, caporalul Constantin Muşat, fără o mână, s-a distins ca erou în luptele ce opreau armatele inamice să cucerească şi ultimul teritoriu românesc, adică Moldova. Deşi era ciung, caporalul din Ilfov arunca grenadele cu o forţă şi o precizie extraordinară.
Soldaţii şi-l aminteau stând cu un picior fixat în faţă, aruncând mereu grenade, și era cunoscut şi în liniile inamice. Pe data de 14 august 1917, când armata română a dat un nou asalt sub conducerea lui Dimitrie Dimăncescu, caporalul Muşat era printre combatanţi, cu tot cu grenadele. Ceea ce s-a întâmplat în aceea zi, este imprimat astăzi pe o placă comerativă sub statuia caporalului în apropierea Gării Buşteni.
„În ziua de 14 august 1917, pe frontul de pe Valea Oituzului, prin răpăitul arsurzitor al armelor se auzea, mereu, ca o îmbărbătare, glasul caporalului grenadier Muşat: Grenade, băieţi, daţi grenade!”, relatează Adevărul.ro. În timp ce arunca o grenadă, caporalul a fost împuşcat în piept.
Constantin Mușat a fost un militar român, erou de război în Primul Război Mondial, căzut pe câmpul de luptă în a treia bătălie de la Oituz, la data de 13 august 1917.
