Cine a fost, de fapt, una dintre cele mai curajoase femei din istoria României. Adevărul ascuns despre Ana Ipătescu, eroina care a devenit un simbol al Revoluției de la 1848
Puțini știu astăzi povestea completă a uneia dintre cele mai curajoase figuri feminine din istoria României.
Ana Ipătescu, o femeie care a trecut prin focul vieții și al istoriei, avea să devină un simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească – dar cine era ea cu adevărat? Și ce forță a împins-o în prima linie a luptei împotriva regimului?
Ana, născută Ghiulerasă în 1805, în mahalaua Olarilor din București, era fiica unui negustor prosper și fost ofițer de cavalerie – Atanasie Ghiulerasă. Viața nu i-a fost ușoară. Crescută de o mamă vitregă care i-a refuzat educația, Ana nu s-a lăsat înfrântă, potrivit Historia.
A reușit, totuși, să învețe la Școala Normală din București, primind o educație peste media vremurilor, ceea ce avea să-i deschidă drumul spre cercurile intelectuale și revoluționare.
Căsnicii, pierderi și un nou început
În 1828, se căsătorește cu arendașul Dimitrie „Ulieru” Ivancea, dar căsnicia durează doar trei ani. Anul 1831 vine ca un tsunami în viața Anei: divorțează și își pierde tatăl.
Singură și vulnerabilă, ia o decizie crucială: se recăsătorește cu Nicolae Ipătescu, funcționar la Departamentul Vistieriilor, o căsnicie de interes care se va dovedi însă cheia intrării ei în lumea revoluției.
Prin soțul său, Ana are acces la întâlnirile secrete ale societății „Frăția”, unde îi cunoaște pe liderii revoluționari: Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Ion Heliade Rădulescu și alții.
Focul Revoluției și ziua în care a devenit eroină
Pe 9 iunie 1848, Proclamația de la Islaz declanșează revoluția. Domnitorul Gheorghe Bibescu este forțat să abdice două zile mai târziu. Dar pericolul nu întârzie să apară. Pe 19 iunie, are loc o lovitură contrarevoluționară: guvernul provizoriu e arestat, iar speranțele mulțimii par spulberate.
Atunci apare ea. O tânără femeie cu ochii căprui năvălește pe Podul Mogoșoaiei, cu două pistoale în mâini. Strigă: „Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!”
Este Ana Ipătescu, rănită în piept, dar nu doborâtă. Mulțimea revine cu forță, iar guvernul e salvat. Revoluția continuă. Presa occidentală e electrizată. Ziarul bavarez Allgemeine Österreichische Zeitung o numește „tânăra eroină”.
Nu a fost singură: poporul a urmat-o
Alături de Ana Ipătescu, s-au remarcat și alți curajoși: cofetarul Toma Gheorghiu, care a vrut să pătrundă în palat, căpitanul A. Racotă, care a îmbărbătat mulțimile, și pompierii bucureșteni, care s-au alăturat revoluției. Însă Ana rămâne figura centrală, femeia care a sfidat gloanțele și regimul, cu o forță de neimaginat pentru vremurile acelea.
După reprimarea mișcării, soțul Anei este arestat și trimis în detenție de autoritățile otomane. Ana nu cedează. În 1850, reușește să-l elibereze, dar apoi dispare din viața publică. Niciun ziar, niciun document nu o mai menționează.
Moare singură, în 1875, dorindu-și să fie înmormântată la Mănăstirea Pasărea, dar... urma ei se pierde din nou. Mormântul nu a fost identificat niciodată.
