Cine a plănuit, de fapt, asasinarea lui Cezar? Se spune că un apropiat l-ar fi trădat
Timp de secole, istoria a atribuit conspirația asasinării lui Iulius Cezar senatorilor Brutus și Cassius. Dar oare această versiune spune toată povestea?
Cercetări recente sugerează că un alt om, mult mai apropiat de Cezar, ar fi fost adevăratul uneltitor: Decimus Iunius Brutus Albinus, scrie Historia.
Decimus, omul din interiorul complotului
Pe 15 martie 44 î.Hr., Cezar inițial nu intenționa să se prezinte la Senat. Soția sa, Calpurnia, era speriată de semne rele. Decimus, un apropiat și loial general al lui Cezar, a fost cel care l-a convins să meargă. „Ce spui, Cezar? Oare cineva de statura ta va lua în seamă visele unei femei?” Cu aceste cuvinte, el a reușit să-l convingă pe Cezar să meargă la Senat, unde însei peste 60 de conspiratori îl așteptau cu pumnalele ascunse sub robe.
Brutus și Cassius au fost considerați liderii complotului, o versiune bazată pe relatările lui Plutarh și Shakespeare. Totuși, scrierile lui Nicolaus din Damasc, un contemporan al evenimentelor, sugerează că Decimus a avut un rol esențial.
Spre deosebire de Brutus și Cassius, care fuseseră adversarii lui Cezar în războiul civil, Decimus fusese un susținător fidel al dictatorului.
Cezar îl considerase un aliat loial și îl răsplătise cu funcții importante. Dar în lunile dinaintea asasinatului, Decimus și-a schimbat radical atitudinea.
Cauzele ar putea fi legate de faptul că Cezar îl umilise la paradele victoriei din 45 î.Hr., neacordându-i aceleași onoruri ca altor generali, sau poate de faptul că Octavian, și nu el, fusese ales drept succesor.
Motivele asasinării lui Cezar
Din ce în ce mai autoritar, Cezar devenise dictator pe viață, iar mulți senatori se temeau că acesta va transforma Roma într-o monarhie ereditară.
Puterea se concentra tot mai mult însei asupra sa, iar unii lideri politici vedeau în asta o amenințare la adresa privilegiilor lor.
Complotul a fost plănuit cu minuțiozitate, iar Decimus a fost crucial: el a fost cel care a făcut legătura între conspiratori și Cezar, oferindu-le informații și asigurând că dictatorul va ajunge la Senat. Mai mult, Decimus deținea o trupă de gladiatori, pregătită să intervină în cazul în care lucrurile nu mergeau conform planului.
Un asasinat perfect executat
Asasinatul a avut loc în Casa Senatului lui Pompei, nu în Forul Roman. Cezar nu avea gărzi de corp, iar asasinii, folosind pumnale militare (pugio), l-au atacat rapid, izolat de orice ajutor. Marc Antoniu, cel mai loial aliat al lui Cezar, fusese reținut la intrare de Trebonius, un alt conspirator.
Cezar a fost lovit de 23 de ori. Nu a rostit faimoasele cuvinte „Et tu, Brute?”, ci, conform unor surse, „Și tu, copile?”.
Consecințele asasinatului
Paradoxal, moartea lui Cezar nu a salvat Republica, ci a dus la instaurarea Imperiului. Roma a fost din nou cuprinsă de război civil, iar asasinii lui Cezar au fost vănați și uciși. Decimus a fost capturat și executat la scurt timp, împărtășind soarta celorlalți conspiratori.
Astfel, deși posteritatea i-a creditat pe Brutus și Cassius cu acest complot, adevărata trădare a venit chiar din interiorul cercului de apropiați ai lui Cezar. Decimus a fost omul care, mai mult decât oricine altcineva, a contribuit la acea zi fatidică din martie 44 î.Hr.
