Comoara uriașă ascunsă în Carpați! Cât aur s-a scos din România și unde au fost cele mai bogate zăcăminte
România ascunde unele dintre cele mai importante resurse de aur din Europa, iar istoria exploatării acestui metal prețios se întinde pe mai bine de două milenii. Cercetările arată că din Carpați au fost extrase cantități uriașe, iar interesul pentru aceste zăcăminte nu a dispărut nici astăzi.
Potrivit studiilor, peste 2.000 de tone de aur au fost extrase de pe teritoriul României în ultimele două milenii și jumătate. Deși ultimele mine au fost închise în anii 2000, în ultimii ani au fost identificate noi zăcăminte importante de aur și argint în Munții Apuseni.
În total, sunt cunoscute peste 140 de zăcăminte în care aurul este principalul metal, dar și peste 90 de zone unde apare ca produs secundar. Cele mai importante sunt legate de activitatea vulcanică din Munții Apuseni și Carpații Orientali, în special în zona Baia Mare.
De asemenea, au existat exploatări mai mici în Banatul Montan, dar și în alte zone din Carpați, fără o importanță economică majoră. În trecut, aurul era obținut inclusiv din nisipurile râurilor, o sursă importantă pentru populațiile vechi.
Cea mai bogată zonă auriferă din România a fost în Munții Metaliferi, unde s-a conturat așa-numitul „Patrulater aurifer”, între localitățile Brad, Săcărâmb, Zlatna, Roșia Montană, Abrud și Baia de Arieș.
„Zăcămintele de aur din Munții Metaliferi au reprezentat principala sursă de aur a României (probabil peste 75% din cantitatea totală de aur extrasă de-a lungul istoriei provine din această zonă). La scara întregului lanț carpato-balcanic, această unitate reprezintă o anomalie a metalogenezei aurului și a rămas una dintre cele mai productive regiuni miniere aurifere din Europa și din lume. Cantitatea istorică de aur extrasă din cele aproximativ 60 de zăcăminte epitermale cunoscute din Patrulaterul Aurifer a fost de circa 1.750 de tone”, arată cercetarea realizată de geologi, potrivit adevărul.ro
În Maramureș, aurul a fost exploatat împreună cu alte metale:
Aurul din Apuseni, exploatat încă din Antichitate
„Se estimează că aproximativ 125 de tone de aur au fost extrase, de-a lungul istoriei, din peste 20 de structuri mineralizate din districtul Baia Mare. Totuși, această cantitate este probabil subestimată, dacă luăm în considerare că peste 20 de tone de aur au fost extrase numai din câmpul metalogenetic Cavnic, în perioada 1875–1993. Geologul Kamen Kouzmanov și colaboratorii săi consideră că districtul Baia Mare mai conține încă aproximativ 33,6 tone de aur neexploatat”, arată cercetarea.
Aurul din Apuseni era cunoscut încă din Antichitate, când era colectat din râuri sau extras direct din stânci:
„Cele dintâi exploatări aurifere s-au mărginit la strângerea aurului din albiile râurilor și văilor, unde este adus de ape din stâncile de cuarț aurifer, sub forma unor foițe sau fire mici și subțiri, ori sub forma unor firicele sau grăunțe minuscule și strălucitoare”, arăta Ion Rusu Abrudeanu, în lucrarea Aurul românesc (1933).
Un alt izvor istoric menționează cantitățile uriașe luate de romani din Dacia:
Fara (Scythia), țară pe care primul a cucerit-o marele Traianus, punând mâna pe căpetenia geților Decebalus și a capturat aur în greutate de 5.000.000 libre și dublu de argint, în afară de paharele și vasele de neprețuită valoare, turmele de vite și armament, și bărbați luptători excelenți, în număr de peste 500.000 luați cu arme cu tot, precum Criton, care a fost părtaș la război”, arăta autorul bizantin.
Istoricii care au cercetat lucrarea lui Ioannes Lydus estimau că Traian ar fi adus din Dacia 165 de tone de aur și peste 330 de tone de argint.
„Străbunii noștri, daci și romani, necunoscând pe atunci pulberea explozibilă, făceau galerii în mină și zdrobeau stâncile mari, care conțineau aur, prin încălzire, adică prin foc. Peste bucățile de piatră astfel încălzite turnau apoi oțet și apă, ceea ce făcea sfărâmarea lor mai lesnicioasă. Rămășițele doveditoare se mai văd și astăzi la Roșia Montană, anume la Cetatea Mare și Cetatea Mică, masive străpunse de un labirint de galerii din interiorul cărora se scotea minereul cu metal nobil”, arăta istoricul Ion Rusu Abrudeanu.
În perioada romană, exploatările au fost organizate și dezvoltate, iar aurul extras din Apuseni a ajuns în cantități impresionante la Roma. Ulterior, exploatările au continuat în Evul Mediu și în perioada modernă, fiind extinse și modernizate. În secolul XX, minele au fost naționalizate și dezvoltate, însă după 1990 au fost închise treptat din motive economice.
Dintre cele 10 mine de aur aflate încă în exploatare în 1989, Baia de Arieș s-a închis prima, în 2003–2004, iar celelalte au fost închise treptat, la mijlocul anilor 2000. Chiar și în prezent, zăcămintele nu sunt epuizate. Proiecte precum cel de la Roșia Montană sau cele din Hunedoara arată că în subsolul României există în continuare rezerve importante de aur și argint.
