Corpul uman are o parte pe care știința nu o poate explica și care nu se regăsește la nicio altă specie
De-a lungul milioanelor de ani, corpul uman s-a transformat într-o structură complexă, în care fiecare detaliu are o funcție clară. Ochii, membrele, ficatul, pielea sau creierul pot fi urmărite pas cu pas în arborele vieții, găsindu-și rădăcini în alte specii. Evoluția a funcționat ca un inginer tăcut, adăugând elemente succesive pentru a crea ceea ce suntem astăzi.
Și totuși, există caracteristici care nu pot fi explicate prin comparații cu alte animale. Natura pare să fi introdus particularități pe care biologia nu le poate testa.
Bărbia, trăsătură exclusiv umană
Dacă pentru multe structuri corporale putem identifica modele recurente, bărbia rămâne un caz singular. Ea nu apare la alte mamifere, nici măcar la verii apropiați ai omului, neanderthalienii.
Această unicități o transformă într-un subiect controversat pentru antropologi și biologi.
Profesorul Max Telford de la University College London subliniază că aici se află limita cercetării: în lipsa unui fenomen de evoluție convergentă, nu avem criterii de testare.
Ipotezele nu lipsesc. Unii cred că bărbia ar fi întărit mandibula în confruntările fizice din preistorie. Alții o văd ca pe un artificiu estetic, menit să pună în valoare barba masculină.
Există și teorii care leagă apariția sa de schimbările în dietă: odată cu inventarea gătitului și trecerea la alimente mai moi, maxilarul s-ar fi micșorat, iar bărbia ar fi rămas ca un vestigiu fără funcție.
Niciuna dintre aceste explicații nu are însă dovezi experimentale solide. Spre deosebire de alte trăsături, nu există exemple similare în natură care să permită testarea ipotezelor. Fără evoluție convergentă, bărbia rămâne un mister.
Telford a explicat pentru The Conversation că „întrucât bărbia este o trăsătură specifică lui Homo sapiens , deși au fost propuse mai multe teorii despre funcția sa, nu există niciun mecanism de comparație , cum ar fi evoluția convergentă, care să ne permită să verificăm care este corectă ”.
Bărbia, un mister care depășește știința
Studiul evoluției convergente arată cât de mult putem înțelege despre funcția unei trăsături atunci când natura o repetă independent.
Exemplele abundă: dimensiunea testiculelor la maimuțe, modul în care păsările au fost încadrate greșit ca rude apropiate, sau adaptări comune la mamifere marine și terestre. Aceste paralele transformă biologia într-un laborator uriaș, unde modelele pot fi testate, scrie BBC.
În cazul bărbiei, însă, totul se oprește. Ea este unică pentru specia noastră și nu are corespondent evolutiv. De aceea, explicațiile rămân la stadiul de ipoteză, fără dovezi experimentale.
Telford a remarcat că, spre deosebire de organele a căror funcție poate fi urmărită la multe specii, bărbia rămâne unul dintre marile mistere ale biologiei evoluționiste. Este o componentă unică a anatomiei umane a cărei funcție și origine încă scapă verificării științifice.
