Crimele care au îngrozit Bucureștiul comunist. Povestea celui mai temut criminal în serie din România
Ion Rîmaru a semănat teroare în București în anii 1970-1971, comițând patru crime și șase tentative de omor deosebit de grav. Ataca exclusiv noaptea, pe străzi lăturalnice, iar victimele erau femei singure care plecau sau se întorceau de la serviciu. Rîmaru a fost condamnat la moarte și împușcat pe 23 octombrie 1971.
În perioada aprilie 1970 – mai 1971, Ion Rîmaru a atacat grav 14 femei și a ucis patru dintre ele. Autoritățile au mobilizat 6.000 de oameni care patrulau străzile Capitalei în fiecare noapte, efectuând 2.565 de arestări și aproximativ 8.000 de legitimări, pentru a-l prinde pe cel poreclit „vampirul din București”.
Ion Rîmaru s-a născut în Corabia, județul Olt, într-o familie în care violența domestică era la ordinea zilei. Tatăl său, Florea Rîmaru, obișnuia să-și bată soția, iar părinții au divorțat. Ion și-a făcut o reputație proastă în localitatea natală, fiind implicat într-o relație cu o minoră și fiind condamnat pentru furt la vârsta de 18 ani.
După terminarea liceului, s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară în 1966. Repetând anul doi și trei, era student în momentul arestării. Cei care îl cunoșteau îl descriau ca fiind introvertit și cu un comportament ciudat. Mama sa a recunoscut că l-a vizitat frecvent, considerând că a moștenit caracterul violent al tatălui său.
Începutul terorii
Prima crimă a fost uciderea Elenei Oprea, pe 8 aprilie 1970. Apoi, pe 1 iunie a atacat-o pe Florica Marcu, care a supraviețuit după ce a fost salvată de un șofer de camion. În iulie 1970, Ion Rîmaru a comis două tâlhării asupra Margaretei Hânganu și a jefuit un magazin.
După o perioadă de aproximativ patru luni, atacul asupra Olgăi Bărăitaru, pe 22 noiembrie, a readus alerta în rândul poliției. Din februarie 1971, atacurile s-au succedat rapid: în doar patru luni, au avut loc zece agresiuni, crescând panica în rândul populației. Lipsa informațiilor oficiale a dus la apariția unor legende și imagini deformate despre criminal.
După moartea Gheorghiței Popa, autoritățile au luat măsuri excepționale. Mii de polițiști patrulau străzile, interogând persoane suspecte, iar femeile erau însoțite acasă de polițiști. Peste 100 de vehicule patrulau în fiecare noapte. În ciuda acestor măsuri, atacurile nu au încetat. În noaptea de 4 mai, Rîmaru a atacat două femei consecutiv, Mihaela Ursu și Maria Iordache.
Arestarea lui Ion Rîmaru
Cheia arestării a fost găsirea unei scutiri medicale sub corpul Mihaelei Ursu, emisă de Spitalul Studențesc din București. Urmărirea suspectului și perchezițiile în camera lui Rîmaru au scos la iveală armele albe folosite în atacuri. A fost arestat pe 27 mai 1971. El a fost descris ca un criminal sadic, care obișnuia să sugă sângele victimelor, să le muște și să le violeze, uneori chiar după moartea acestora. Victimele supraviețuitoare l-au recunoscut, iar urmele de mușcături corespundeau cu ale lui.
La proces, criminalul în serie a încercat să demonstreze instabilitate psihică, dar judecătorii nu au fost convinși. A fost condamnat la moarte pentru patru omoruri, șase tentative de omor deosebit de grav, cinci violuri, o tentativă de viol, tâlhării și furturi calificate. Pe 23 octombrie 1971, a fost dus la Jilava și împușcat, după ce s-a zbătut și a strigat că tatăl său era vinovat pentru faptele sale.
Moștenirea criminală a tatălui
Un an mai târziu, s-a descoperit că tatăl lui, Florea Rîmaru, fusese și el criminal în serie, ucigând cinci femei în 1944, într-un mod similar. Născut în 1919 în Izbiceni, Florea a fost șofer profesionist și descris ca fiind violent și lipsit de bun simț, cu o „nebuneală la cap”, cum spunea fosta sa soție. A atacat femei noaptea, de obicei când ploua, și a fost căutat de poliție două decenii. Crimele sale au rămas nerezolvate timp de 28 de ani, până când a părăsit Capitala și s-a stabilit pe malul Dunării, în Corabia. Florea a declarat ulterior că, în acea perioadă, „anii 1944-1946, am contactat un lues (sifilis)”. El s-a căsătorit cu Ecaterina și a avut trei copii, primul fiind Ion, care avea să urmeze, cu o cruzime similară, pașii tatălui său în București.
Florea Rîmaru declara la miliţie, imediat după arestarea fiului său, că „a fost un elev mediocru şi submediocru”. De asemenea, într-o zi, când a decis să-și viziteze fiul în căminul studenţesc, Florea a găsit în dulapul acestuia un costum de haine plin de pământ, dar şi o pereche de indispensabili şi o pijama murdare de sânge în dreptul picioarelor. Tatăl a declarat în anchetă că Ion i-a mărturisit atunci că „s-a tăiat la picioare, pentru a se linişti, pentru că are sânge prea mult în el. Mi-a arătat şi urmele de tăietură de la ambele picioare”.
Apoi, la proces, fiul a mărturisit instanţei că atunci „când m-a văzut tăiat la picior şi mână, tata m-a îndemnat să nu mă mai tai, să găsesc o fată şi, dacă nu vrea să meargă cu mine, să o lovesc şi să o violez. Mi-a zis să iau bani de la femei, nu numai să le violez, pentru ca să cumpere casă, iar banii să-i dau lui, fiindcă pe el nu-l întreabă nimeni de unde-i are, că e salariat. Tata m-a învăţat să merg pe ploaie sau să iau maşina, ca să nu vină miliţienii cu câini şi să mă urmărească”.
Legături neașteptate cu fotbalul românesc
O dezvăluire din cartea „Ascensiune și regres în fotbalul zărăndean” (2024) arată că una dintre victimele lui Ion Rîmaru avea legături cu fotbalul. Soția lui Gheorghe Wolf, fotbalist la Aurul Brad și fost jucător Dinamo, a fost ucisă în zona Vitan din București.
„Povestea cu crima lui Rîmaru o știu chiar de la Wolf. El a venit la Aurul prin '62- '63. Făcea drumuri dese la București, deoarece avea o fată cu acea femeie care avea să fie ucisă de Rîmaru. Mergea mai mereu la București ca să-și vadă fata, pe care o chema Luiza. Nu mai știu cum se numea fosta lui soție. Știu doar că acea crimă a avut loc în zona Vitan din București.
Clar, nu mai era însurat cu femeia din București. Dar mergea să-și viziteze fata. Întâmplarea a făcut să meargă acolo chiar cu o zi sau două înainte să se întâmple oribila crimă. L-au chemat la procuratură, ca să dea declarații. Probabil că l-au văzut vecinii și le-au zis anchetatorilor că a vizitat-o fostul bărbat. A fost primul suspect. Dar au realizat repede că nu Wolf comisese crima, ci Rîmaru”, a povestit Romeo Țâștea, pentru gsp.ro.
