Cum a ajuns un sat abandonat o destinație turistică de succes. Locul a renăscut, cu ajutorul urșilor
În timp ce în România dezbaterile despre urși oscilează adesea între spaimă, petiții și controverse, într-un sătuc montan din Italia, localnicii au ales o altă abordare: conviețuirea.
Pettorano sul Gizio, un sat medieval din regiunea Abruzzo, cu străduțe înguste și case pustii, era odată pe cale de dispariție. Odată cu plecarea tinerilor spre orașe, populația a scăzut de la 5.000 de locuitori în 1920 la doar 390.
Farmecul rustic al satului pitoresc, inclus în rețeaua „I Borghi più belli d'Italia” (Cele mai frumoase sate din Italia) – străzile pavate, fațadele ocru, lemnul vechi – se îmbină acum cu semnele abandonului: case dărâmate, baruri închise și anunțuri imobiliare uitate de timp. Dar, în loc să se piardă, satul a ales să renască… cu ajutorul urșilor.
Cea mai mare amenințare pentru urși sunt oamenii, deci ecologiștii au priceput că localnicii din aceste sate îndepărtate trebuie să vrea să ocrotească animalele.
Pettorano sul Gizio, satul unde localnicii și urșii conviețuiesc
O fotografie din 1905 prezintă Pettorano sul Gizio, cu dealurile lipsite de vegetație, rezultate din pășunatul animalelor și tăierile de păduri cauzate de producătorii de cărbune. După Al Doilea Război Mondial, pe măsură ce economia Italiei a prosperat, mulți locuitori din zonele rurale s-au mutat la orașe pentru a munci. Odată cu diminuarea presiunii umane asupra peisajului, natura a început să se refacă – în prezent, populația de urși marsicani numără circa 60 de exemplare, iar numărul acestora pare a fi în creștere. Cu toate acestea, localnicii rămași au uitat cum să conviețuiască cu prădătorii mari.
Pe străzile din Pettorano circulă o „legendă vie”: Barbara, o ursoaică brună, este adesea văzută la asfințit, însoțită de puii ei, în căutare de hrană. Nu este o poveste de spaimă, ci una de adaptare. În loc să alunge urșii, localnicii au învățat să trăiască împreună cu ei, dezvoltând un veritabil entuziasm pentru aceștia. În centrul orașului poate fi admirată acum o statuie în mărime naturală a unui urs cu puiul său, iar picturi murale înfățișează aceste animale, care, în mod ironic, au început să atragă turiști și să reînvie economia locală.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
