Cum au ajuns romii în Moldova și Țara Românească și ce rol au avut în societate
Romii își au originile în India, de unde au plecat în urma unor conflicte interne între conducători. Grupurile s-au separat: o parte s-a îndreptat spre Nordul Africii, iar cealaltă, mai numeroasă, spre Europa.
În istoria Europei, romii sunt menționați încă din secolul XI, în Imperiul Bizantin, unde mii de persoane au fost aduse ca robi din Siria. Această migrație a continuat de-a lungul secolelor, ajungând și în Principatele Române, unde romii au fost integrați forțat în diverse forme de robie.
Trei categorii de sclavi
În Moldova și Țara Românească, romii au fost împărțiți în trei mari categorii:
- Țigani domnești – aparțineau statului și erau folosiți în prelucrarea metalelor, minerit, dresarea urșilor sau confecționarea lingurilor. Aceștia trăiau în căruțe sau bordeie săpate în păduri iarna și erau mereu pe drumuri.
- Țigani mănăstirești – folosiți pentru muncile agricole și gospodărești ale mănăstirilor, donați de domnitori precum Alexandru cel Bun sau Petru Voievod. Documente din secolul XV și XVII atestă transferuri și schimburi de romi între mănăstiri pentru a acoperi pierderile sau nevoile de muncă.
- Țigani boierești – făceau parte din proprietatea boierilor, fiind obținuți prin danii domnești, războaie sau ca parte a zestrei femeilor căsătorite. Aceștia erau integrați în gospodăria boierilor, adesea cu soțiile și copiii, și contribuiau la averea stăpânilor lor.
Romii, parte integrantă a economiei și societății
Romii erau considerați o resursă valoroasă în Principate. Ștefan cel Mare, de exemplu, a oferit mănăstirii Putna mai multe sălaşe de romi robi. În aceeași perioadă, boierii foloseau romii în gospodăriile lor, pentru munci specializate sau ca parte a zestrei.
Până la mijlocul secolului XIX, peste un sfert din romii Europei trăiau în Moldova și Țara Românească, adică peste 200.000 de persoane.
Dezrobirea romilor
Procesul de eliberare a romilor a fost îndelungat și implicat. În Moldova și Țara Românească, ultima categorie de romi robi ai proprietarilor particulari a fost eliberată oficial pe 20 februarie 1856, prin „Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor din Principatul Românesc”, adoptată de domnitorul Barbu Știrbei, cu contribuția lui Mihail Kogălniceanu și Petre Mavrogheni.
Această lege a marcat sfârșitul a secole de sclavie pentru romii din Principate și a fost un pas esențial în integrarea lor în societatea românească modernă.
Romii au o istorie lungă și complexă în Principatele Române, fiind aduși inițial ca robi și folosiți în diverse domenii economice și gospodărești. Dezrobirea din secolul XIX a reprezentat o etapă crucială în recunoașterea drepturilor lor și începutul unei noi ere pentru această comunitate în România.
