De ce victimele din Pompei purtau haine groase de lână în luna august? Un nou studiu ridică întrebări
Tragedia din Pompei continuă să șocheze și să ridice întrebări, chiar și după două milenii. Un nou studiu asupra rămășițelor umane redeschide dezbaterea privind condițiile existente în ziua erupției Muntelui Vezuviu, în anul 79 d.Hr., sugerând că orașul s-ar putea să nu fi fost surprins de dezastru în plină caniculă de sfârșit de vară, așa cum s-a presupus mult timp.
Dimpotrivă, susțin cercetătorii, ultimele ore ale orașului nu s-au petrecut într-o zi toridă de vară, ci sub condiții neașteptat de reci sau ostile de mediu mai reci sau mai ostile decât s-a crezut până acum.
Ultimele momente ale Pompeiului
O echipă de cercetători de la Universitatea din Valencia, coordonată de grupul ÁTROPOS, a analizat paisprezece mulaje din ghips ale victimelor descoperite în necropola Porta Nola.
Aceste mulaje păstrează detalii remarcabile despre vestimentația oamenilor, inclusiv densitatea și structura țesăturilor.
Rezultatele au arătat un lucru surprinzător: majoritatea victimelor, fie că se aflau în interiorul clădirilor sau în aer liber, purtau două rânduri de haine foarte groase și foarte grele: o tunică din lână acoperită de o mantie tot din lână, țesută din fire groase și dense.
În lumea romană, lâna era materialul de bază, apreciat pentru durabilitate și accesibilitate.
Totuși, purtarea unor haine atât de grele într-o zi presupus toridă de august în sudul Italiei este neobișnuită.
Această constatare ridică întrebări asupra condițiilor climatice sau a strategiei de supraviețuire a locuitorilor. Au fost temperaturi atât de scăzute în acel sfârșit de august sau hainele mult prea groase reprezentau o protecție împotriva cenușii și gazelor toxice? Sau ambele?
Cercetătorii tratează amprentele textile ca indicii criminalistice, încercând să reconstruiască experiența directă a victimelor.
Noi dovezi ale dezastrului din Pompeii
Această întrebare este strâns legată de o dezbatere veche între specialiști privind momentul exact al erupției Vezuviului. Sursele antice, precum relatările lui Pliniu cel Tânăr, datează catastrofa la sfârșitul lunii august, iar mulți istorici consideră această cronologie corectă.
Totuși, dovezile arheologice descoperite la Pompei au complicat imaginea, scrie Historia.
Printre acestea se numără fructe specifice toamnei, urme ale unor vetre aprinse în interiorul locuințelor și vin aflat într-un stadiu avansat de fermentație, indicii care i-au determinat pe unii cercetători să propună o dată mai târzie, posibil la începutul toamnei.
Contribuția echipei din Valencia aduce însă dovezi fizice directe, provenite chiar de la victime: uniformitatea vestimentației în diferite zone ale orașului sugerează existența unei presiuni de mediu comune, mai degrabă decât simple alegeri personale sau diferențe de statut social.
Tratând amprentele textile asemenea unor indicii criminalistice, cercetătorii încearcă să reconstruiască experiența trăită de oameni, nu doar să se bazeze pe surse scrise.
Prezentat recent la o conferință internațională organizată în apropiere de Pompei, studiul arată cum detalii mici, ușor de trecut cu vederea, pot schimba înțelegerea unor evenimente istorice celebre.
La mai bine de 2.000 de ani, Pompei încă șochează și obligă la reflecție asupra vieții, morții și condițiilor trăite de oameni în ultimele momente ale orașului antic.
