Fabrica unică din România de care s-a ales praful. Pe vremea comunismului mii de persoane lucrau aici
Cândva, acest mic oraș din județul Hunedoara adăpostea cea mai mare fabrică de mătase artificială şi materiale textile din țara noastră. Astăzi, din vechea uzină „Vâscoza” nu a mai rămas decât o ruină, despre care tot mai puțini români își aduc aminte.
Uzina „Vâscoza”, din Lupeni, era printre cele mai importante fabrici din țara noastră, în primii ani ai regimului comunist. Ea și-a deschis porțile în anul 1938, iar undeva în jur de 1.000 de femei munceau aici, unde produceau textile din celuloză pentru nu mai puțin de 70 de întreprinderi din România.
Astăzi, clădirea este o ruină, iar numai turnul înalt de 220 de metri mai amintește oamenilor de importanța pe care o avea, cândva, uzina. Însă, din rapoartele autorităților de la acea vreme, este adusă la lumină și scenele de-a dreptul neașteptate care se petreceau în această localitate.
Autoritățile consemnau situația de la uzina „Vâscoza”
„Fabrica de mătase Vâscoza S.A.R. adăposteşte 1.000 de muncitoare, fete tinere şi soţii ale muncitorilor. Acestea, ieşind de la lucru la orele 10 seara, multe dintre ele fiind din alte localităţi, sunt aşteptate de cete întregi de tineri, dând un aspect depravant acestor scene. Întârziind cu voia trenurile, aceste fete, fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-şi la prima colegă de lucru un adăpost, pentru ea şi cavalerul ei.
Aceasta ar fi numai partea cea mai nevinovată şi cea mai obişnuită a laturii acestea, dar, dureros, însuşi nevestele muncitorilor, ale căror bărbaţi stau câte opt ore în lucru, fără primejdie ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acelea care au în casă câte un chiriaş, care aproape întotdeauna nu este în muncă în acelaşi timp cu soţul.
Aceasta ar fi latura de desfrâu al acestei localităţi, care trebuie să fie combătută de organele noastre poliţieneşti şi către care latură ne îndreptăm chiar toată atenţiunea, căutând să înfrânăm această adevărată prostituţie clandestină, cea mai periculoasă de reprimat”, scria Poliția Lupeni, într-un raport din 1941, potrivit adevarul.ro.
Se făceau reclamații zilnic
În fiecare zi, autoritățile locale se confruntau cu noi reclamații adulter, violență în familie, cât și prostituție clandestină. În 1941, Poliția Lupeni recomanda efectuarea controalelor medicale perioadice, pentru a încerca să țină sub control problema prostituției și a bolilor venerice.
În cele din urmă, odată cu sosirea regimului comunist, fabrica a continuat să fie un centru industrial important. Ea s-a extins treptat, însă lucrurile au început să ia o turnură negativă la începutul anilor 1990. Uzina a fost privatizată, iar numărul de muncitori a fost redus la 100. În cele din urmă, ea a fost închisă, iar tot mai puțini români își amintesc de importanța pe care o avea, cândva, acest loc.
