Fabuloasa poveste a lui Vasile Gămălan, căpitanul care a evadat din comunism de pe „Bega“: „Nu-mi doream nimic altceva”
În 1988, căpitanul secund al cargoului „Bega“, Vasile Gămălan, a părăsit nava cu o geantă și câțiva dolari în buzunar. A fost condamnat în România la șapte ani de închisoare și confiscarea averii.
Dorința de libertate a miilor de români care au fugit din lagărul comunist era mai puternică decât teama de necunoscut. Marinarii români, care gustaseră libertatea în voiajele lor, au emigrat cu sutele.
O nuntă de rămas-bun
În 1988, Vasile Gămălan era căpitan secund pe cargoul „Bega“, parte din flota Navrom. Absolvent al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân“ din Constanța, navigase pe mai multe nave, dar în 1988 a decis să fugă.
„I-am zis soției că plec eu și apoi vor veni și ea și copiii“, își amintește Gămălan. Familia și prietenii săi știau de planul său, iar mama sa a plâns toată noaptea la ultima nuntă la care a participat înainte de plecare.
Vasile nu trăia la limita subzistenței, dar căuta un orizont pentru copii și familie. „Nu-mi doream nimic altceva“, spune el. După plecarea din Casablanca, Gămălan a dormit în cămine pentru oamenii străzii și a cerut ajutor la Poliția din Madrid, unde a primit o cărțulie și o sumă mică de bani.
Următoarea oprire a fost în Franța, Germania și Danemarca, dar danezii l-au trimis înapoi în Germania. Determinat să ajungă în Suedia, Gămălan a trecut prin Belgia și Olanda, până când rudele din Germania l-au ajutat să ajungă în Suedia, unde refugiații erau bine primiți.
După Revoluție, și-a adus familia în Suedia. Copiii săi, Raluca și Victor, aveau 6, respectiv 9 ani când au ajuns acolo.
Calvarul familiei în România
În timp ce el era hăituit de autorități, familia sa din România a suferit represalii. Soția sa, profesoară, a fost dată afară din învățământ, iar tatăl său, Gheorghe Gămălan, a fost exclus din PCR. Vasile Gămălan a fost condamnat în contumacie la șapte ani de detenție și confiscarea averii.
În Suedia, Gămălan a fost trimis la școală pentru a învăța limba și a încercat să-și continue meseria de marinar, dar a trebuit să renunțe.
A lucrat ca marinar pe feriboturi între Suedia și Germania, apoi a trecut la turism, aducând turiști suedezi în România până în 2013.
După ce birourile de turism au fost preluate de marile agenții, Gămălan s-a angajat la o arhivă și a fost consul onorific al României la Malmö până după pandemia de COVID-19.
Acum vine în România cel puțin o dată pe an pentru a-și vizita părinții, dar rolul de bunic îi ocupă majoritatea timpului.
Viața în Suedia
„Suedia nu are rușine față de muncă“, spune el. „Acolo am lucrat 35 de ani, aici, în România, șase ani. Există o conduită a muncii: opt ore lucrezi, nu te faci că muncești.“
Minusurile sunt legumele și fructele. „Legumele la noi nu se fac pentru că mâna de lucru este foarte scumpă și perioada de vară este foarte scurtă“, explică el, potrivit Adevarul.
Cel mai frumos în Suedia este vara. „Vara, noi nu plecăm de acasă, la noi sunt 20-22 de grade. Plecăm doar iarna, când începe să se întunece devreme“, spune Gămălan. Suedezii folosesc termenul „lagom“, care se poate traduce ca „potrivit“, pentru a descrie echilibrul perfect în toate aspectele vieții.
