Faimoasele ghicitoare din perioada interbelică. „Cine încearcă să mă încurce sau să râdă de meseria mea ...”
Ghicitoarele, categorie care şi azi sunt căutate de diferite persoane care vor să știe ce le rezervă viața, erau la mare căutare în perioada interbelică. Răspândite prin mahalalele mizere și sălbatice, cărturăresele, acele femei înzestrate cu înțelegerea supranaturală a semnelor ivite în bobi, ghioc, cărți, cafea, palmă, stele etc., țineau afaceri bine organizate, unele dintre ele fiind chiar autorizate (nu se știe exact de cine), cu firmă la poartă și recepționer care se ocupa de programările clienților.
În perioada dintre războaie, cărturesele, răspândite prin mahalalele mizere și sălbatice, țineau afaceri bine organizate, unele dintre ele fiind chiar autorizate- nu se știe exact de cine, cu firmă la poartă și recepționer care se ocupa de programările clienților, și toate astea printre bordeie, drumuri desfundate, cârciumi și, uneori, printre gâște sau găini.
Reporterul interbelic Ion Tic, sau Ion Tik cum se mai semna uneori, într-o zi din anul 1929, a ajuns pe la periferia orașului, mai sus puțin de Dâmboviță, în căutarea acestor faimoase ghicitoare.
Prima oprire a fost la firma renumitei Rașela Aronovici, într-o curte „cu două camere făcute din pământ, cu geamuri care deabea se țin în lemnăria cioplită de o mână nedibace: alte încăperi sărăcăcioase, construite la fel în genul bordeelor mai răsărite. În fund, câteva maghernițe de lemn-bucătării de vară și de iarnă”. Întâmpinat de un băiat-recepționer, cu fața murdară, a fost anunțat că nu poate intra:
„Cine încearcă să mă încurce sau ...”
„Ați venit prea devreme. Nu primește la această oră. De altfel, are orele date și publicul așteaptă de multă vreme”.
A avut mai mult noroc la Ana Moldoveanca. Bătrâna l-a primit cu amabilitate, recomandându-se „cărturăreasă, fără șiretlicuri și fără vrăjitorii”. „Îmi veți răspunde adevărul și numai adevărul. Cine încearcă să mă încurce sau să râdă de meseria mea, îmi taie cărțile și poate să-și aducă nenoroc”.
În rândul țigăncilor care ghiceau cu ghiocul, cărturesele aveau mare concurență, iar Ion Tic vorbind cu una din acestea, a reușit s-o enerveze cumplit, menționându-i celelalte „paranormale” și contestând deosebitele calități ale ghiocului.
„Iar când i-am spus că ghicitul ei poate fi prilej de a-mi șterpeli portofelul, țiganca isbucni într-un atac furios contra părului ei și contra sdrențelor cu care era îmbrăcată. Smulgându-și părul și hainele și scuipând mereu în sân, țipa cât o lua gura, de insulta pe care i-am făcut-o și de discreditul adus meseriei ei. Ne-am împăcat până la urmă astupând gaura ghiocului cu trei poli și cu făgăduiala de a asculta ceea ce îmi ghicește”, relatează Historia.ro.
