Cât de bine se trăia, de fapt, în perioada interbelică? Câtă carne consumau românii
Dacă privim în farfuriile ţăranilor din prima parte a anilor 1900, România din perioada interbelică nu arată atât de bine, în ciuda faptului că este prezentată ca o perioadă cu o economie înfloritoare. Regimul lor alimentar era lipsit de carne, produsele lactate erau aproape inexistente, iar cantitatea de mămăligă consumată pe zi putea ajunge la 3 kilograme de persoană.
În perioada interbelică, România a fost considerată „grânarul” Europei. Cu toate acestea, o serie de statistici din acea perioadă arată că majoritatea românilor duceau o viață foarte săracă. Acest lucru este ilustrat de alimentația lor zilnică, care era caracterizată de malnutriție. Majoritatea populației de la sate erau vegetarieni. Ei mâncau în principal cereale și alte legume și nu prea mult lapte și produse lactate.
Primii la care întâlnim o alimentaţie de tip urban au fost locuitorii orașelor, a căror dietă includea pâine de grâu, carne și alcool. Până la începutul secolului XX, dietele erau puternic diferențiate în funcție de clasa socială.
Câtă carne consumau românii în perioada interbelică?
Aproximativ 60-70% din bugetul lunar al unei familii era destinat hranei. Restul de 20-30% era pentru haine, încălțăminte, taxe și alte cheltuieli. Începând cu perioada interbelică, băuturile alcoolice au risipit 5-10% din buget. Mămăliga asigura cea mai mare parte din mesele zilnice ale țăranilor. În unele zone, o persoană consuma până la 3 kg pe zi.
Carnea era un aliment festiv, consumat foarte rar și în cantități mici: între 1926 și 1935, românii au mâncat în medie 2 kg de carne pe an în mediul rural și 52 kg în mediul urban.
„Carnea reprezintă, chiar în unele regiuni din Ardeal, abia 0,52% din valoarea calorică totală, faţă de 11,8 şi 17,76 care sunt cifrele respective pentru ţăranii francezi şi germani”, se arată într-un volum dedicat alimentaţiei românilor, apărut în 1939, potrivit Adevărul.ro.
Locuitorii din mediul urban mâncau de 25 de ori mai multă carne decât țăranii români. Țăranii mâncau de 22 de ori mai puțină carne decât populația rurală franceză și de 34 de ori mai puțină decât țăranii germani. Produsele lactate nu au compensat lipsa de carne.
„În anumite gospodării ţărăneşti din Vechiul Regat, cantitatea de lapte care revine de cap de locuitori pe zi e minimă, între 100 şi 250 de grame. Acelaşi lucru în ce priveşte ouăle. În general, regimul e foarte monoton: în anumite medii se mănâncă mămăligă şi fasole 133 -200 de zile pe an. Zahărul e o raritate, se citează cifrele de 1kg – 2 kg pe an de familie. În sfârşit, la acest dezechilibru, se adaugă consumul exagerat de băuturi alcoolice, care accentuează subnutriţia şi carenţele multiple de vitamine”, se arată în același volum.
