Adulterul în perioada interbelică. Femeile erau considerate vinovate
Stereotipul familiei tradiţionale a fost perpetuat în perioada interbelică. Acest lucru nu i-a oprit pe oamenii de atunci să calce strâmb , adulterul existând atât în mediul urban, cât şi în cel rural.
Mai multe informaţii despre adulterul în România interbelică aflăm din cartea „Viaţa femeilor în România Interbelică” (ed. Oscar Print), scrisă de istoricul Cristina Sircuţa.
În acea perioadă, infidelitatea conjugală avea consecinţe mai ales asupra femeilor care „stricau” casa unui bărbat. În 1927, în localitatea Nerej din judeţul Vrancea, „fetei i se pune o ţoală în cap la horă, dacă umblă cu un om însurat, sau dacă flăcăii află că ea trăieşte cu cineva”.
În 1930, în localitatea Runcu din judeţul Gorj, o femeie înşelată de soţul ei şi-a bătut rivala. Aceasta din urmă primeşte o „lecţie” similară şi de la amantul ei, care se delimitează de ea cu violenţă, de faţă cu săteni. Soţia înşelată povesteşte că „a hotărât să o pândească, când va fi lume destulă şi să o facă de ruşine.
