Întrebarea la care nimeni nu a știut răspunsul. De ce scriu, de fapt, doctorii urât
Meseria de medic este una dintre cele mai respectate și iubite profesii din lume. Pe umerii lor stau responsabilități uriașe, decizii care pot schimba vieți și mii de diagnostice notate zilnic.
Însă, dincolo de profesionalism și empatie, un lucru le este reproșat constant doctorilor, indiferent de țară: scrisul lor aproape indescifrabil.
Cine nu s-a confruntat măcar o dată cu o rețetă pe care nici farmacistul n-o putea descifra? De ce scriu medicii atât de urât și cum a ajuns acest obicei să devină aproape o „semnătură” a profesiei?
O problemă globală, nu doar românească
Fenomenul nu este specific României. Conform FactsWT.com, un raport al Institutului de Medicină din Statele Unite ale Americii arată că, anual, peste 7.000 de pacienți mor din cauza faptului că rețetele lor au fost interpretate greșit, din pricina scrisului ilizibil al medicilor.
O cifră uriașă, care arată că o simplă problemă de caligrafie poate avea consecințe fatale. Situația este confirmată și de un studiu realizat de Universitatea din Berna, care a demonstrat că, în 52% dintre cazuri, scrisul de pe rețetele medicale este urât, iar în 4% dintre cazuri, complet indescifrabil.
Aceste date arată că problema nu este una întâmplătoare, ci un fenomen global care persistă de zeci de ani, deși tehnologia a evoluat semnificativ.
Facultatea le schimbă scrisul
Primul motiv apare chiar în perioada de formare profesională. În facultate, viitorii medici trebuie să asimileze un volum uriaș de informații într-un timp extrem de scurt.
Zilnic, ei scriu zeci de pagini de notițe, pline de denumiri latinești complicate, formule medicale și termeni de specialitate. Într-o cursă contracronometru pentru a ține pasul cu profesorii și cu materia, tinerii studenți renunță treptat la caligrafie în favoarea vitezei.
Cu timpul, scrisul lor se deformează, iar acest obicei devine permanent. Așa se face că, atunci când termină facultatea, cei mai mulți medici au deja un scris grăbit, neglijent și greu de descifrat, o moștenire directă a anilor petrecuți în bănci.
Lipsa de timp și volumul uriaș de pacienți
Un alt motiv major ține de ritmul de lucru infernal din spitale și clinici. Medicii au zilnic zeci de pacienți, trebuie să completeze fișe, rețete, observații medicale și scrisori de externare.
Timpul este mereu insuficient, iar presiunea constantă îi obligă să scrie repede, uneori chiar pe genunchi, în câteva secunde. Într-o astfel de viteză, claritatea scrisului devine o prioritate secundară.
Pentru ei, esențial este să noteze rapid informația, să nu piardă detalii importante și să treacă la următorul pacient. Cu timpul, acest ritm alert devine un reflex, iar medicii ajung să scrie permanent într-un stil rapid, dezordonat și greu de citit.
Indiferență sau obișnuință?
Există și o componentă psihologică în această poveste. Mulți medici nu mai realizează că scrisul lor este greu de descifrat. Pentru ei, combinația de abrevieri, simboluri și litere neclare devine un cod personal, ușor de înțeles doar de colegii din sistem.
În unele cazuri, se instalează și o formă de indiferență: atât timp cât farmacistul sau asistenta știu ce înseamnă fiecare prescurtare, nu mai contează dacă pacientul poate sau nu să citească rețeta. Din păcate, această obișnuință s-a transmis din generație în generație, iar rezultatul este că, și astăzi, foarte puțini medici mai acordă atenție caligrafiei proprii.
Scriu mult, într-un timp scurt
Puțini realizează cât de mult scriu medicii într-o zi de muncă. Pe lângă rețete și fișe, ei notează observații, rezultate de laborator, recomandări, evoluția pacienților și o serie întreagă de detalii administrative.
Toate acestea trebuie consemnate cu exactitate și, de multe ori, într-un timp foarte limitat. Scrisul devine, așadar, un instrument de lucru, nu o expresie a esteticii.
Din cauza volumului mare de texte, medicii dezvoltă un scris rapid, funcțional, menit să transmită informația – nu să fie frumos. În timp, această grabă continuă duce la o formă de caligrafie aproape automată, în care lizibilitatea este sacrificată în favoarea eficienței.
Ce spune știința: oamenii deștepți scriu urât
Interesant este că, potrivit mai multor studii, scrisul urât este asociat cu inteligența ridicată. Cercetătorii susțin că persoanele foarte inteligente gândesc mai repede decât pot scrie.
Creierul lor produce idei, conexiuni și formulări într-un ritm accelerat, iar mâna pur și simplu nu reușește să țină pasul. Astfel, literele se leagă între ele haotic, cuvintele se deformează și scrisul devine neclar.
Din acest punct de vedere, scrisul urât nu este un defect, ci o consecință firească a unei activități mentale intense. În cazul medicilor, care trebuie să proceseze rapid informații medicale complexe, această teorie pare să se potrivească perfect.
Scrisul urât la copii, un alt semnal
Totuși, atunci când vorbim despre copii, scrisul urât poate indica alte probleme. Specialiștii susțin că micuții care scriu dezordonat au adesea dificultăți de exprimare verbală, de citire sau de organizare logică a informațiilor.
De asemenea, copiii impulsivi sau cei cu probleme de concentrare a atenției tind să scrie mai neglijent.
În cazul lor, caligrafia dezordonată nu este o dovadă de inteligență superioară, ci un semnal de alarmă care ar trebui observat din timp și corectat prin exercițiu, răbdare și atenție individuală.
Soluția simplă la o problemă veche
Din fericire, există o soluție la îndemâna oricui: digitalizarea. Tot mai multe spitale și cabinete medicale renunță la pix și hârtie și aleg să scrie rețetele și observațiile medicale pe calculator.
Această metodă elimină complet riscul de interpretare greșită și salvează timp prețios, atât pentru medici, cât și pentru pacienți.
Într-o lume în care o simplă confuzie de medicament poate avea consecințe tragice, trecerea la documente electronice nu este doar o modernizare, ci o măsură de siguranță vitală.
