Cum și-a anunțat Florian Pittiș fanii că va muri. Celebrul artist ar fi împlinit 84 de ani: „Nu vreau să fiu doar o cruce într-un cimitir”
Pe 1 august 2007, cu doar cinci zile înainte de a se stinge din viață, Florian Pittiș a scris cel mai tulburător mesaj al său. Actorul, regizorul și muzicianul care a marcat generații întregi a ales să-și ia rămas bun de la public într-un mod simplu, sincer și profund uman, printr-o confesiune făcută pe internet, care avea să devină testamentul său spiritual.
La vremea aceea, „Moțu” — cum îi spuneau toți cei care îl iubeau — avea 63 de ani și era directorul postului de radio Radio România Tineret. Deja grav bolnav, dar cu aceeași lumină în priviri, el a ales să-și înfrunte sfârșitul cu demnitate, fără să ascundă adevărul.
„Vă salut! Mă numesc Florian Pittiș și vă anunţ că am cancer la prostată. Am 63 de ani, sunt director la un radio și de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viața mea a fost concertul Rolling Stones”, își începea el mesajul, publicat pe 1 august 2007.
Pittiș mărturisea că medicii l-au avertizat să nu meargă la concert, fiind prea slăbit, dar că nu a putut renunța: „Viața mea a fost extraordinar de frumoasă... Am fost rebelul cu plete în vânt, am trăit viața intens, ca pe o minune, și nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut.”
Un adio cu zâmbet și cu versuri
Mesajul său se transformă apoi într-un dialog emoționant cu fanii, cu un amestec de nostalgie, umor și melancolie.
„Aş vrea să vă aduceți aminte de mine și tind să cred că pentru voi am însemnat ceva... să fredonăm împreună: Hei tramvai... și tras de cai... hei joben, cum veneai la Mon Jarden... Ce tânăr eram atunci și plin de viață...”
El recunoștea cu o sinceritate dezarmantă că vestea bolii a venit ca un șoc: „Există un moment în viață când fiecare trebuie să își ia rămas bun... toți veți fi în locul meu cândva.”
În câteva rânduri, Pittiș reușea să surprindă esența fragilității umane: „Chiar tu, care citești aceste rânduri, cândva va trebui să îți înfrunți propria moarte... Pe de-o parte mă înspăimântă... cum ar fi să nu mai fiu cu voi? Să nu vă mai văd o eternitate... un infinit... un neant. Eu, Florian Pittiș, nu voi mai fi.”
„Să vă iubiți mai mult”
Deși cuvintele sale trădează teamă, mesajul rămâne profund luminos. Dincolo de suferință, Pittiș oferă un îndemn simplu, dar etern valabil:
„Aş vrea să vă spun... să vă iubiți mai mult, să prețuiți fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Eu vă iubesc pe toți și se pare că EL mă va chema în ceruri.”
Artistul își încheie confesiunea cu o rugăciune sfâșietoare, care pare să fi fost scrisă cu ultimele puteri:
„Îți mulțumesc, Dumnezeule, pentru viața ce mi-ai hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit... Îmi pare rău că mă chemi așa curând la Tine... vroiam să fac mai multe, Doamne, vroiam să fac mai multe! Neantul mă cheamă și mă înspăimântă în același timp... Eu să nu mai fiu... EU? Doamne, nu mă lăsa în bezna neființei... eu vreau ca să mai fiu... te rog! Nu vreau să fiu doar o cruce într-un cimitir.”
Moștenirea unui spirit liber
Cinci zile mai târziu, pe 5 august 2007, Florian Pittiș se stingea discret, așa cum trăise cu modestie, cu zâmbet și cu poezie.
La 30 iulie 2007, Florian Pittiș a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni, după o lungă luptă cu boala. Artistul a dorit ca detaliile despre starea sa de sănătate să rămână confidențiale, cerând medicilor discreție totală.
Diagnosticat cu cancer de prostată cu mai bine de un an înainte, Pittiș a urmat cu rigurozitate tratamentele recomandate, continuându-și activitatea publică atât timp cât i-au permis puterile.
Pe 5 august 2007, la ora 15:15, Florian Pittiș s-a stins din viață. A fost înmormântat cu onoruri masonice, la Bellu fiind condus pe ultimul drum de familie, prieteni, colegi de scenă și admiratori care i-au iubit spiritul liber și vocea inconfundabilă.
Pe 4 octombrie, adică acum 4 zile, s-au împlinit 84 de ani de la nașterea sa, cuvintele lui răsună mai actuale ca oricând: un îndemn la iubire, la recunoștință și la curajul de a înfrunta viața și moartea cu zâmbetul pe buze.
