„Ionel“: documentarul rusesc despre tinereţea lui Iliescu între vodcă, chifle franţuzeşti şi „canibalii americani“
În urmă cu mai bine de un deceniu, Russia1 a diuzat un documentar despre anii de studenţie ai lui Ion Iliescu la Moscova.
Intitulat simplu „Ionel“, filmul conturează imaginea unui tânăr român popular, glumeţ şi plin de viaţă, trimis la Institutul Energetic „Molotov“ între 1950-1954, pentru a deveni inginer hidrolog.
Iliescu este înfăţişat ca un student privilegiat, invidiat pentru bursa generoasă oferită de statul sovietic şi remarcat prin eleganţa vestimentară, cu o garderobă la care apelau adesea şi colegii săi.
Filmul alternează între anecdote personale – singura sa beţie memorabilă, „jocul cu cutia de chibrituri“ – şi pasajele solemne despre „fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“ şi despre denunţarea „canibalilor americani“, arată Historia și Adevărul.
Ion Iliescu: „fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“
În vara anului 1951, la finalul primului său an de studii la Institutul Energetic din Moscova, Ion Iliescu publica în ziarul „Scînteia“ un articol intitulat „Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“.
Textul relua fidel temele propagandistice ale Partidului, exultând în faţa „modelului sovietic“ şi condamnând cu virulenţă „imperialismul american“.
„Pentru orice student român este o cinste şi o fericire să studieze în Uniunea Sovietică. […] Avem de învăţat nespus de mult din felul de a trăi şi a gândi al omului sovietic, al acestui om de o mare înălţime morală, cult, modest, gata oricând să-ţi spună deschis ce gândeşte şi să te ajute.
Cu toţii simţim prietenia, îndrumarea şi ajutorul tovarăşilor noştri sovietici“, scria tânărul Iliescu, în paginile oficiosului comunist.
În acelaşi registru, viitorul preşedinte denunţa „canibalii americani“ care, potrivit formulărilor epocii, „săvârşesc bestialităţi de nedescris împotriva eroicului popor coreean şi pregătesc un nou război mondial“.
60 de ani mai târziu, în volumul autobiografic „Fragmente de viaţă şi istorie trăită“, Iliescu mărturisea că, în acei ani, a început să observe că e ceva putred în sistemul sovietic, de la nivelul de trai extrem de scăzut al cetăţenilor, până la omniprezenţa poliţiei politice şi spaima generalizată de a spune ce gândeşti.
„Mai mult decât atât, cetăţeanul sovietic trăia cu spaima în suflet şi se arăta circumspect nu numai cu străinii, dar şi cu tot ce venea din străinătate - ceea ce nu putea să nu mi se pară şocant, chiar comunist fiind, şi chiar în anii aceia de după război.”
Coleg cu Gorbaciov şi Li Peng
Ion Iliescu era un invidiat de colegii lui ruși. Ca student străin avea o bursă substanțial mai mare și își permitea luxul de a mânca o chiflă franțuzească în fiecare pauză.
În documentarul prezentat de Russia1, faptul că Iliescu a fost coleg cu Mihail Gorbaciov şi Li Peng este menţionat ca o notă de prestigiu, deşi Iliescu a spus în mai multe rândjuri că nu i-a cunoscut personal.
„Eram acolo, dar fiecare cu treaba lui“, glumea mult mai târziu fostul preşedinte.
Într-una din vizitele sale oficiale în Rusia, în perioada în care a fost preşedintele României, Ion Iliescu s-a reîntâlnit cu colegii săi de facultate. „Am avut discuţii, aşa ca între prieteni. Ei spuneau: «cât de bine a fost pe vremea lui Stalin!». Altul a spus: «Ai înnebunit, cum poţi să te gândeşti la asta?». Asta a fost, la 20 de ani totul era frumos şi bine. Aşadar, tinereţea a rămas în amintirile noastre ca fiind foarte luminoasă“, a rememorat Iliescu în cadrul documentarului.
Beţia de la Moscova: „trei stacane de vodcă şi una de lichior de trandafiri“
Un episod savuros relatat chiar de Iliescu într-un interviu televizat a fost integrat cu umor discret în documentar:
Eram cinci inşi în cameră şi era ziua unuia dintre colegi. Ruşii... foarte amabili şi prietenoşi. Şi... mă rog... ca ruşii... trei stacane de vodcă şi pe urmă şi una de lichior de trandafiri care m-au făcut praf. Eram şi la etajul cinci.
Ei au ieşit să se aerisească. Eu n-am coborât, mi-a fost greu să ajung până la capătul holului, unde erau chiuvetele. A fost singura data când am fost beat.
Am văzut şi eu ce înseamnă să fii beat, să îţi pierzi uzul raţiunii. A doua zi dimineaţă eram înnebunit după ceva acru.
Am cumpărat un borcan mare de murături, de cinci litri. L-am luat acasă şi când am gustat am văzut că era dulce.
Ruşii tratau altfel murăturile, nu cu sare“.
Nina Iliescu, soţia fostului preşedinte, a fost, de asemenea, studentă la Moscova în acea perioadă. Cei doi s-au căsătorit la finalul celui de-al doilea an de facultate.
