Istoria magnifică a orașului lui Tache, Ianke și Cadâr. Unde în România se află
La mijlocul drumului dintre Galați și Iași, între două coline prelungi din Podisul Moldovei, își întinde rădăcinile municipiul Bârlad, o vatră străveche de civilizație românească.

Deși astăzi aspectul său urban este dominat de blocuri comuniste, acest oraș ascunde o istorie fabuloasă, încărcată de controverse, legende și momente definitorii pentru cultura și identitatea Moldovei, scrie Historia.
Primele mențiuni istorice: Legenda „Diplomei Bârlădene”
Una dintre cele mai fascinante controverse legate de Bârlad privește data primei atestări documentare. În 1134, un document numit „Diploma Bârlădeană” îl menționa pe Ivanco Rotislavici, „principele Berladului”, și un privilegiu comercial acordat negustorilor din Mesembria.
Acest hrisov, însă, a fost pus sub semnul întrebării încă din secolul al XIX-lea, când Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost acuzat de falsificare. Deși lipsesc dovezi definitive, analiza cu Carbon-14 care ar putea lămuri situația nu a fost efectuată nici până astăzi.
Certitudinea istorică o oferă un document din 1401, când Alexandru cel Bun dona veniturile vămii târgului Bârlad către Mănăstirea Bistrița. Totuși, existența Berladului este amintită în „Ipatievskaia Letopis”, o cronică rusească din 1144, care vorbește despre Țara Berladnicilor și luptele purtate de acest neam misterios împotriva rușilor și altor forțe regionale.
Un centru de importanță strategică și comercială
Situat pe vechiul drum comercial „al Țarigradului”, Bârladul a fost un important centru vamal, economic și administrativ.
Încă din secolul al XV-lea, orașul era menționat pe hărți internaționale, precum cea a călugărului Mauro din 1450. Prosperitatea localității era alimentată de comerțul cu pește, boi moldovenești, grâne și băuturi precum miedul – o specialitate obținută din miere fermentată.
Reprezentativ pentru importanța sa administrativă este faptul că Bârladul a fost reședința Marii Vornicii a Țării de Jos a Moldovei până în secolul al XVIII-lea.
Mari personalități, precum domnitorii Ieremia Movilă, Vasile Lupu și Gheorghe Ghica, au avut legături strânse cu orașul.
Un oraș al culturii și revoluției
Bârladul a fost un „Weimar românesc” în perioada modernă, găzduind intelectuali și revoluționari importanți.
A jucat un rol central în mișcările pentru Unirea Principatelor Române, fiind al doilea centru unionist după Iași. Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii, este fiu al orașului, iar documente istorice, inclusiv certificatul său de deces, atestă legătura indisolubilă cu Bârladul.
De asemenea, orașul a fost locul de naștere al unor mari personalități culturale, precum Vasile Pârvan și George Tutoveanu, dar și un centru pentru educație, grație unor oameni precum boierul Neculai Roșca Codreanu, care în 1854 a fondat prima școală de fete.
În jurul Uliței Vechi, nucleul orașului medieval, s-au dezvoltat meșteșuguri și tradiții care dăinuiesc până azi. Cantemir a identificat aici rămășițele „Cetății de Pământ”, iar alte cronici susțin că Berladul ar fi succesorul anticei cetăți Paloda, menționată de Ptolemeu.
Pe stema istorică a orașului se regăsesc simboluri ale economiei sale: o roată de moară și trei pești, evocând tradiția comercială de transport și vânzare a peștelui.
De-a lungul secolelor, Bârladul a fost recunoscut și menționat în tratate și hărți străine. La Consiliul de la Constanța din 1415, de pildă, orașul era reprezentat oficial, subliniind importanța sa politică și culturală în Europa medievală.