Rețeta originală de cozonac de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Ce ingrediente se foloseau și cum ieșea preparatul final
Cozonacul, așa cum îl știm astăzi, are rădăcini adânci în istoria culinară românească. Primele rețete scrise apar în cărțile de bucate din Moldova și Țara Românească, documentând deserturi savuroase încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
În vremea lui Alexandru Ioan Cuza, cozonacul era o delicatesă pregătită cu grijă, folosind ingrediente de bază, dar valoroase pentru acele vremuri. Să explorăm cum se pregătea această rețetă de odinioară și cum era cozonacul final.
Originea rețetelor de cozonac
Cozonacul este menționat în numeroase cărți de bucate vechi românești, cum ar fi 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești (1841) de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi sau Rețete cercate în număr de 500 din bucătăria cea mai a lui Robert (1846), tradusă de Postelnicul Manolache Drăghici.
În aceste volume, rețetele erau inspirate atât din tradiția locală, cât și din influențele bucătăriei europene, mai ales cea franceză.
Cozonacii din acea perioadă erau simpli, fără umpluturi, dar cu un aluat pufos, aromat și bogat în ouă și unt.
Rețeta tradițională din 1845, tradusă de Manolache Drăghici
Această rețetă, parte din cartea menționată mai sus, oferă un proces detaliat pentru prepararea cozonacului. Iată cum se făcea:
Ingrediente
- 130 dramuri (aprox. 1,8 kg) făină de calitate superioară, cernută fin
- 12 dramuri (aprox. 170 g) drojdie proaspătă de bere
- 25 dramuri (aprox. 350 g) unt proaspăt
- 1 ocă (aprox. 1,25 kg) făină suplimentară
- 1 pahar de smântână dulce
- 8 dramuri (aprox. 115 g) zahăr fin
- 6 dramuri (aprox. 85 g) sare fină
- 36 de ouă
- 260 dramuri (aprox. 3,6 kg) unt pentru frământare și ungere
- Opțional: bucăți de cașcaval sau alte ingrediente pentru textură
Mod de preparare
- Pregătirea plămădelii:Se amestecă drojdia cu puțină făină și apă caldă pentru a obține un aluat moale. Acesta se lasă la dospit într-un loc cald.
- Se amestecă drojdia cu puțină făină și apă caldă pentru a obține un aluat moale. Acesta se lasă la dospit într-un loc cald.
- Frământarea aluatului principal:Pe o masă presărată cu făină, se formează o adâncitură (fântână) în mijlocul făinii.Se adaugă smântâna, zahărul, sarea, ouăle și untul, frământând energic până se obține un aluat moale și neted.Se combină cu plămădeala dospită, frământând din nou pentru omogenizare.
- Pe o masă presărată cu făină, se formează o adâncitură (fântână) în mijlocul făinii.
- Se adaugă smântâna, zahărul, sarea, ouăle și untul, frământând energic până se obține un aluat moale și neted.
- Se combină cu plămădeala dospită, frământând din nou pentru omogenizare.
- Dospirea:Aluatul se pune într-un vas mare de lut, uns cu unt, și se acoperă cu o pânză curată.Se lasă la dospit aproximativ 12 ore într-un loc temperat, nici prea cald, nici prea rece.
- Aluatul se pune într-un vas mare de lut, uns cu unt, și se acoperă cu o pânză curată.
- Se lasă la dospit aproximativ 12 ore într-un loc temperat, nici prea cald, nici prea rece.
- Prelucrarea finală:După dospire, aluatul se frământă din nou și se întinde de câteva ori pentru a obține o textură fină.Se modelează în forme de cozonac. Aluatul se poate împărți în boți mari, fiecare fiind uns cu gălbenuș de ou pentru a obține o crustă aurie.
- După dospire, aluatul se frământă din nou și se întinde de câteva ori pentru a obține o textură fină.
- Se modelează în forme de cozonac. Aluatul se poate împărți în boți mari, fiecare fiind uns cu gălbenuș de ou pentru a obține o crustă aurie.
- Coacerea:Cozonacii se coc în cutii speciale de lemn sau de metal (cutii de macava), unse cu unt. Cuptorul trebuie să aibă o temperatură potrivită pentru o coacere uniformă.
- Rezultatul final:Cozonacul avea o crustă aurie, o textură aerată și un gust bogat, cu note fine de smântână și unt.
