Cum arăta pașaportul lui Alexandru Ioan Cuza în 1867. Orașul natal, Bârlad, are o istorie formidabilă
Bârladul, situat între dealurile podișului care îi poartă numele, la mijlocul distanței dintre Galați și Iași, poate părea, la prima vedere, un oraș banal, dominat de arhitectura comunistă a blocurilor gri. În spatele acestor blocuri, Bârladul ascunde o istorie fabuloasă, plină de legende și controverse. Unul dintre cele mai mari mistere legate de acest oraș este data atestării sale documentare.
Bârlad, un oraș cu o istorie fabuloasă și mistere controversate
Disputa a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, când savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu a publicat un document datat în 1134, cunoscut sub numele de „Diploma Bârlădeană”.
Conform acestui document, Ivanco Rotislavici, „principele Berladului”, ar fi scutit negustorii din Mesembria de taxele vamale pentru mărfurile descărcate la Galați, acestea putând fi plătite în Bârlad, scrie Historia.
Diploma a fost aprig contestată, deși nimeni nu a putut explica rațional de ce Hasdeu, care nu avea nicio legătură cu Bârladul, ar fi comis această plastografie.
Mulți istorici români și străini încă dezbat autenticitatea ei, în lipsa unei expertize finale cu Carbon-14.
O mențiune interesantă apare într-un vechi basm rusesc, care povestește de un tată care și-a trimis un fiu în Țara Leșească, unul în Țara Ungurească, iar altul în Țara Berladului.
Până la verdict a fost acceptată 1401 ca an al atestării orașului
Totuși, data atestării mai des acceptată este 28 iunie 1401, când Alexandru cel Bun a oferit veniturile vămii din Bârlad Mănăstirii Bistrița.
De-a lungul timpului, Bârladul a avut roluri importante în istoria Moldovei, fiind reședința Marii Vornicii a Țării de Jos în secolele XVI-XVIII și adăpostind personalități precum Ieremia Movilă, Vasile Lupu sau Miron Costin, marii vornici ai orașului, unii dintre aceștia devenind chiar domnitori.
Un alt lucru extrem de interesant despre Bârladul este că orașul a jucat un rol administrativ mult mai important decât al altor târguri din Moldova, fiind menționat inclusiv de cancelarii străine, de exemplu în tratatul de la Lablau, semnat la 15 martie 1412 între regele Poloniei Vladislav Jagello și cel al Ungariei Sigismund.
Pașaportul lui Alexandru Ioan Cuza și locul de naștere
De-a lungul anilor, Bârladul a fost un loc al marilor figuri istorice. Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii Principatelor Române, s-a născut aici, deși orașele Galați și Huși au încercat să revendice acest titlu.
Documentele oficiale sunt, însă, clare. Diploma de bacalaureat a lui Cuza, obținută la Paris în 1835, dar și Almanahul de la Gotha din 1862, care listează datele personale ale familiilor domnitoare din Europa, consemnează Bârladul ca loc al nașterii.
Mai mult, în 1867, la un an după ce fusese forțat să abdice, Cuza a semnat un act oficial la Viena, în care specifică clar locul său de naștere drept „Berlad in Moldavia”.
Aceste dovezi, împreună cu scrisoarea emoționantă din 1873 a soției sale, Elena Cuza, care se referă la „Berladul, patria iubitului meu soț”, confirmă legătura indisolubilă dintre domnitor și orașul său natal.
În plus, certificatul de deces al lui Cuza, redactat în Germania, la Heidelberg, consfințește acest lucru, eliminând orice controversă.
Orașul Bârlad a fost martorul multor evenimente cruciale, cum ar fi Revoluția de la 1848 și Războiul de Independență din 1877, în care locuitorii Bârladului, în special dorobanții Regimentului 12, și-au arătat curajul. Toate acestea fac din Bârlad un loc unic, o parte importantă a istoriei românești.
