Mister elucidat. De ce unele pisici au blana portocalie
Blana portocalie a pisicilor a stârnit curiozitatea oamenilor de știință, dar și fascinația iubitorilor de feline, de zeci de ani. De ce unele pisici sunt complet roșcate, în timp ce altele au doar pete portocalii amestecate cu negru sau alb?
Acum, o echipă de cercetători de la Universitatea Kyushu din Japonia a elucidat misterul, identificând o mutație genetică responsabilă pentru această trăsătură distinctivă, scrie EurekAlert.
O mutație pe cromozomul X: cheia culorii roșcate
Studiul condus de profesorul Hiroyuki Sasaki, genetician și pasionat de pisici, a scos la iveală faptul că blana portocalie este determinată de o mutație de tip deleție — adică o porțiune lipsă din ADN — localizată pe cromozomul X. Această descoperire confirmă suspiciuni vechi de peste un secol, potrivit cărora gena responsabilă pentru pigmentul roșcat se află pe cromozomul X.
Motanii, care au un singur cromozom X, devin complet portocalii dacă moștenesc această mutație. Femelele, având doi cromozomi X, trebuie să moștenească două copii ale genei pentru a fi complet roșcate. În caz contrar, dacă au o copie portocalie și una neagră, dezvoltă un tipar pestriț, cunoscut drept blană „calico” sau „tortoiseshell”.
„Petele portocalii și negre apar pentru că, în timpul dezvoltării embrionare, unul dintre cei doi cromozomi X este dezactivat aleatoriu în fiecare celulă. Astfel, apar regiuni distincte în care domină o anumită culoare,” explică Sasaki.
Acest fenomen este deja clasic în manualele de genetică, fiind un exemplu celebru de inactivare aleatorie a cromozomului X — chiar dacă gena exactă implicată nu fusese până acum cunoscută.
ARHGAP36 – Gena portocalie ascunsă în umbră
Cercetătorii au analizat ADN-ul a 18 pisici (10 portocalii și 8 non-portocalii) și au descoperit o deleție unică în gena ARHGAP36, prezentă exclusiv la pisicile cu blană roșcată. Rezultatele au fost confirmate pe un eșantion extins de 49 de pisici și într-o bază de date internațională a genomului felin.
Interesant este că mutația nu afectează proteina ARHGAP36 în sine, ci o zonă necodantă a genei. Asta înseamnă că proteina își păstrează integritatea și funcțiile generale din organism, ceea ce este esențial, deoarece ARHGAP36 are roluri importante în dezvoltarea organismului, în special în creier și glandele endocrine.
„Nu mi-aș fi imaginat niciodată că ARHGAP36 ar putea fi responsabilă de culoarea blănii,” spune Sasaki. „Dar deleția modifică activitatea genei, nu structura ei. E un mecanism subtil și elegant.”
Cum face mutația portocaliul să apară
Cercetările ulterioare au arătat că, în zonele portocalii ale blănii, activitatea genei ARHGAP36 este mult mai mare decât în zonele negre sau albe. „Asta sugerează că, în mod normal, secțiunea lipsă din ADN suprimă activitatea genei. Când acea secțiune lipsește, gena rămâne activă și schimbă cursul producției de pigment,” spune Sasaki.
Mai exact, activarea ARHGAP36 pare să reducă expresia altor gene implicate în melanogeneză — procesul care produce pigment în piele și blană. În loc de eumelanină (pigmentul închis care produce negrul), celulele încep să producă feomelanină, pigmentul galben-roșcat, ducând astfel la apariția culorii portocalii.
Pisici portocalii, personalități speciale?
O întrebare care a intrigat mereu iubitorii de animale este dacă există o legătură între culoarea blănii și personalitatea pisicii. Sasaki nu exclude această posibilitate: „Pentru că ARHGAP36 este activă și în alte părți ale corpului, inclusiv în creier, e plauzibil ca această mutație să influențeze și alte trăsături, nu doar culoarea.”
Chiar dacă nu există dovezi științifice concrete în acest sens, anecdotele abundă: pisicile roșcate sunt adesea descrise ca fiind mai afectuoase, mai vocale sau mai jucăușe. O cercetare viitoare ar putea aduce lămuriri și în acest sens.
