Mobila scundă, soluţia într-o casă cu pereţi de rigips
Ţi-ai cumpărat un apartament nou şi, când să-l mobilezi, constaţi că nu poţi monta nici un raft în baie, nici un corp suspendat în sufragerie, nici o etajeră pentru cărţi în dormitor. Iar asta pentru simplul motiv că pereţii casei sunt din gips-carton şi nu pot susţine nici o greutate. Poate, doar, un tablou sau o aplică. În acest caz, utilizarea unui mobilier de sine stătător, întărirea pereţilor cu fâşii din lemn sau construirea unor rafturi tot din rigips sunt principalele soluţii de amenajare a locuinţei.
Pereţii din gips-carton au marele avantaj că permit modificarea în timp, sunt perfect finisaţi, reprezintă o soluţie ieftină, uşoară şi la îndemâna oricui. Cu toate acestea, nu aveţi foarte multe posibilităţi de amenajare.
Indicat ar fi să gândiţi premeditat spaţiul, până la cele mai mici detalii, astfel încât să se ştie clar în ce zone vin prinse de pereţi obiectele de mobilier sau cele sanitare. În acest caz, se amplasează în zonele respective, în interiorul peretelui, fâşii de lemn de o grosime medie (între 4 şi 8 cm), în scopul întăririi rezistenţei în punctele solicitate.
Va trebui să ne gândim din start cum vom mobila apartamentul, lucru ce va permite nu numai întărirea pereţilor, cât şi punctarea terminalelor electrice.
Astfel, vom fi feriţi de situaţiile neplăcute cum ar fi aceea în care vrem să dăm gaură în perete pentru a agăţa un tablou şi nimerim tocmai în firul de curent care traversează camera.
O altă variantă pentru mobilarea unui apartament cu pereţi de rigips este realizarea unor rafturi casetate sau a unor compartimente gen mobilă, tot din rigips, peste care se aplică apoi, la alegere, lemn, sticlă, plastic, PAL, PVC sau chiar tapet, în culori asortate cu restul interiorului. În acest fel se rezolvă problema suspendării pieselor de mobilier, care altminteri ar fi trebuit prinse cu dibluri de tip molie, şi numai dacă nu depăşesc o anumită greutate pe metru liniar.Dacă nu vreţi să vă complicaţi cu nici un fel de ”şantier” în casă, puteţi să optaţi, pur şi simplu, pentru un mobilier de sine stătător, suficient de masiv încât să se comporte ca un tot unitar, capabil să se autosusţină chiar şi pe înălţimi mai mari de un metru.
Spre exemplu, într-un living putem merge cu succes pe corpuri aşezate pe pardoseală, ca nişte cutii ce pot fi de dimensiuni de până la doi metri înălţime. Mobila mai poate fi prinsă şi de tavan, însă depinde de corpuri, pentru că trebuie să coboare foarte mult în jos.
