Momentul în care Ceaușescu a fost la un pas să declanșeze un conflict cu URSS. Adevărata poveste din spatele planurilor de invazie
Nicolae Ceaușescu a ajuns, la un moment dat, extrem de aproape de a provoca un război între România Socialistă și Uniunea Sovietică. Totul a pornit după ce liderul român a condamnat invazia sovietică din Cehoslovacia. Sovieticii ar fi așteptat doar momentul potrivit pentru a intra în România. La rândul său, Ceaușescu pregătea țara pentru o eventuală confruntare.
Anul 1968 rămâne unul dintre cele mai enigmatice momente din istoria recentă. Condamnarea publică a operațiunilor militare rusești a fost considerată un act de mare curaj, apreciat atât în interiorul țării, cât și la nivel internațional. Istoricii susțin însă că îndrăzneala lui Ceaușescu putea avea consecințe dramatice. Se spune că sovieticii intenționau să invadeze România ca răspuns, iar Ceaușescu era perfect conștient de acest scenariu. În paralel cu pregătirile militare, liderul român lua în calcul și o eventuală evacuare în Iugoslavia, în cazul în care situația devenea imposibil de controlat.
Au circulat atunci și zvonuri potrivit cărora trupele sovietice ar fi pătruns, ca intimidare, pe teritoriul României, fiind oprite doar datorită implicării americanilor, care nu ar mai fi acceptat o nouă intervenție a URSS într-o țară aflată în blocul comunist. Deși multe aspecte rămân neclare, este sigur că Ceaușescu se pregătea pentru un război.
România a devenit stat comunist cu sprijin direct sovietic. Armata Roșie s-a aflat pe teritoriul țării până în 1958, perioadă în care sovieticii au extras resurse masive prin sovromuri și prin schimburile economice bilaterale. Aproape 15 ani, România a trecut printr-un proces dur de stalinizare, impus de la Kremlin, care a inclus colectivizarea, naționalizarea și represiunea împotriva „dușmanilor poporului”: moșieri, burghezi, țărani înstăriți și intelectuali.
Cum s-a deteriorat relația dintre România și URSS
Din 1955, România a devenit parte a Pactului de la Varșovia, alianța militară creată de URSS cu scopul de a menține controlul asupra statelor comuniste din Europa de Est și de a contrabalansa NATO.
După moartea lui Stalin în 1953, teroarea s-a mai relaxat, iar în 1958, Hrușciov a decis să retragă trupele sovietice din România. Gheorghe Gheorghiu-Dej a început atunci să afirme tot mai clar independența față de Moscova. Liderii comuniști români își doreau un comunism de tip național, fără interferențele Uniunii Sovietice. Din acest motiv, România a început, treptat, să deschidă legături cu Occidentul.
În acei ani a fost îndepărtată aripa dură a partidului, compusă din staliniștii și agenții sovietici care coordonaseră stalinizarea țării. În locul lor au urmat adepții unui comunism cu tentă naționalistă. În același timp, prietenia româno-sovietică începea să se clatine tot mai vizibil. Gheorghiu-Dej s-a opus politicilor CAER, prin care URSS dorea să transforme țările membre în economii dependente, fiecare specializată pe anumite ramuri. Moscova intenționa ca România să rămână o țară preponderent agrară, renunțând la planurile de industrializare, în special la dezvoltarea industriei grele.
Liderii de la București s-au opus ferm, culminând cu declarația din 1963, în care se afirma că fiecare națiune trebuie să își decidă singură destinul.
„Politicile economice din cadrul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, înființat de URSS în 1949) erau gândite în așa fel încât statele membre să se specializeze spre anumite ramuri, ceea ce în interpretarea dejistă, în timp ar fi însemnat un dezavantaj pentru România, care nu ar mai fi putut să pună accent atât de mare pe industria grea. În plus, în urma încheierii procesului de colectivizare, Dej căuta să realizeze o reconciliere între partid și popor, căutând sprijin în populație, în țărani, intelectuali și tehnocrați. Astfel că a început să afirme fățiș opoziția față de URSS. Relaxarea a continuat în anii 1963 și 1964 cu eliberarea deținuților politici, și cu o delimitare din ce în ce mai largă față de Hrușciov, România fiind alături de China unul din statele care au creat breșe în blocul sovietic.”, arată IICCMER.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
