„Mormântul iluziilor germane”. România, coșmarul militar al Germaniei în Primul Război Mondial
În vara anului 1917, armata română a purtat trei dintre cele mai importante bătălii din istoria țării: Mărăști, Mărășești și Oituz. Aceste lupte au fost decisive pentru apărarea Moldovei și pentru moralul românilor, într-o perioadă foarte grea.
La acea vreme, Bucureștiul era ocupat de trupele germane, iar familia regală și guvernul se refugiaseră la Iași. După înfrângerile din 1916 în Transilvania și Dobrogea, armata română era slăbită. În 1917, însă, a fost reorganizată cu ajutorul aliaților francezi. Francezii au trimis echipamente moderne și peste 1.500 de ofițeri și soldați, sub comanda generalului Henri Berthelot, care au ajutat la pregătirea trupelor române.
Bătălia de la Mărăști – 11 iulie 1917
Pe 11 iulie 1917, Armata a 2-a română, condusă de generalul Alexandru Averescu, a început atacul împotriva trupelor germane la Mărăști. Luptele au fost grele, adesea corp la corp, cu baioneta. Germanii au fost nevoiți să se retragă spre munții Vrancei, suferind pierderi mari.
Totuși, ofensiva română s-a oprit după ce rușii, aliații noștri, au fost învinși pe alt front (Galiția și Bucovina), iar trupele au fost relocate de urgență.
Bătălia de la Mărășești – 24 iulie 1917
La scurt timp, pe 24 iulie, germanii au atacat în zona Mărășești. Trupele ruse, care apărau acel sector, s-au retras și au cerut ajutorul armatei române. Armata 1 română, condusă de generalul Eremia Grigorescu, a intrat în luptă și a reușit să oprească avansul german.
Generalul Grigorescu avea să scrie în ordinul de zi: „Aci cunoscu generalul german Mackensen ce este înfrângerea. Mărăşeşti fu mormântul iluziilor germane”, relatează descoperă.ro. Bătălia a fost una dintre cele mai sângeroase pentru România: peste 21.000 de soldați români au murit, au fost răniți sau au dispărut.
Bătălia de la Oituz – 26 iulie 1917
La doar două zile după începerea luptelor de la Mărășești, germanii au atacat și zona Oituz, dorind să rupă frontul în două locuri și să înconjoare armatele română și rusă. Românii au rezistat eroic. Deviza soldaților a fost: „Nici pe aici nu se trece!”.
Un exemplu de curaj a fost caporalul Constantin Mușat. Deși avea un braț amputat din luptele anterioare, s-a întors pe front și a aruncat grenade cu mâna rămasă.
Finalul anului 1917
Deși armata română a obținut victorii importante, situația politică s-a complicat. Rusia a ieșit din război și a semnat pace cu Germania. România, izolată, a fost nevoită și ea să încheie un tratat, Pacea de la București. Țara a cedat Dobrogea, a fost obligată să accepte condiții economice grele și să-și demobilizeze armata.
Totuși, regele Ferdinand nu a ratificat acest tratat. Mai târziu, când soarta războiului s-a întors în favoarea aliaților, România a denunțat pacea și a reintrat în luptă. Astfel, victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au rămas simboluri ale curajului și rezistenței românilor în fața unor forțe mult mai puternice.
