Cine a fost nobilul maghiar care s-a deghizat în cioban ca să culeagă informaţii din Transilvania: „Încetineala şi indecizia îi fac pe români să pară proşti”
Înainte de 1918, nobilul maghiar Franz Nopcsa (1877–1933), renumit ca savant în paleontologie, și-a asumat o dublă identitate: sub numele fals Petre Gorlopan, s-a infiltrat ca păstor în comunitățile românești ale munților Retezatului.
Baronul-spion Franz Nopcsa: viața ciobanilor români prin ochii agentului secret
Timp de cinci ani, din 1912 a activat ca agent secret pentru Austro-Ungaria, trăind cot la cot cu ciobanii transilvăneni și olteni, descriind în detaliu viața lor aspră și tradițiile nealterate.
Pe munte, „mămăliga și brânza erau mâncărurile de zi cu zi”, iar carnea de oaie era considerată un adevărat lux, consumată ocazional, mai degrabă ca bulz – o gălușcă de mămăligă cu brânză topită în mijloc. Nopcsa consemna modul cum focul era aprins cu coceni de porumb și cum, în post, ciobanii erau nevoiți să înlocuiască brânza cu ceapă și zahăr.
Nopțile erau petrecute sub cerul liber, pe pământ, doar acoperiți cu cojoace și căciuli îmblănite, rezemați de ciomege; unii chiar ridicau paravane din coceni pentru a se feri de vânt. Nopcsa observa că, deși erau supuși intemperiilor, ciobanii păreau mai odihniți „decât din aerul închis al unei încăperi”. Descria admirativ o „poezie a lipsei de griji, a independenței și a păcii”, însuflețită de cântecele lor pline de suflet și jale.
Finalul misiunii sale și consecințele
Deși îi admira rezistența, Nopcsa nu se sfiia să lanseze judecăți controversate despre români, despre care spunea că par „proști și înceți” – o trăsătură mascată în partea Transilvaniei prin onestitate – dar dinamica violențelor era totuși prezentă: „când apar neînțelegeri, ei devin… capabili chiar de atrocități și torturi”, adăuga el.
Când România a intrat în război (1916), Nopcsa și-a intensificat acțiunile de spionaj. După război, declarat dușman al țării, s-a refugiat la Viena, pentru ca în 1920 să se întoarcă grațiat. Însă revenirea pe moșia de la Săcel a fost marcată de violență din partea localnicilor, fiind bătut crunt și obligat să părăsească definitiv țara.
