Eroul român care a lansat celebra deviză „Pe aici nu se trece!”. Povestea generalului considerat cel mai important comandant al Armatei Române în Primului Război Mondial
Generalul care sub celebra deviză „Pe aici nu se trece” a făcut scut de apărare țării în luptele din vara anului 1917, a fost Eremia Teofil Grigorescu, considerat unul dintre cei mai mari strategi militari români şi cel mai important comandant al Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.
Generalul Eremia Teofil Grigorescu s-a născut pe 28 noiembrie 1863, într-un cătun cu doar 20 de case (la acea vreme) din apropierea satului Bujoru, ce de-abia fusese ridicat la rangul de târg. Deși posibilitățile sale materiale erau limitate, părinții viitorului general i-au oferit tânărului o educație solidă. Din biografia sa rezultă că a urmat şcoala primară şi gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galaţi, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Naţional din Iaşi, între 1878-1881.
A renunțat la studierea medicinei și a urmat o școală militară
Eremia Grigorescu s-a înscris la Facultatea de Medicină şi de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Iaşi, după susţinerea bacalaureatului, fiind unul dintre studenţii săraci nevoiţi să dea meditaţii pentru a se putea întreţine. De altfel, cu ocazia unor şedinţe de meditaţii a cunoscut-o şi pe prima lui soţie, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. În 1882 (la vârsta de 19 ani), a renunțat la studierea medicinei și a intrat la Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie, din Bucureşti.
Rezultatele sale academice remarcabile l-au ajutat să intre în comitetului de artilerie Saint Thomas d'Acquin din Paris, urmând cursurile de matematică la Sorbona (1887 - 1889). De altfel, avea o certă aplecare spre ştiinţă, iar de-a lungul vieţii avea să scrie nu mai puţin de trei lucrări de specialitate: „Studiul balistic al armei model 1893” (Bucureşti, I. V. Socecu, 1902), „Tunul revolver Hotchkiss” (1885-1886) şi „Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc” (1898).
Pe 15 noeimbrei 1886, după terminarea școlii militare, s-a căsătorit cu Elena Arapu, prima femeie absolventă a Universităţii din Iaşi. De asemenea, după absolvirea şcolii militare de ofiţeri (1884) cu gradul de sublocotenent, Eremia Grigorescu a avansat în grad conform procedurilor militare, fiindu-i necesari 29 de ani (timp în care a participat la două războaie, dintre care unul mondial) pentru a parcurge ierarhia şi a ajunge general.
La 28 noiembrie 1915, a obținut gradul de general de brigadă, iar ulterior, în timpul Marelui Război, a fost avansat la general de divizie (1 aprilie 1917), şi general armată (24 ianuarie 1918). De-a lungul carierei sale, a deținut o serie de funcții corespunzătoare gradului său. A fost comandant de pluton și de companie în Regimentele 2, 6, 10, 10, 11, 9 și 1 artilerie (1884, 1889-1896).
A lansat celebra deviză „Pe aici nu se trece!”
În 1903, devine director al Artileriei în Ministerul de război, apoicomandant al Şcolii de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină (1907-1910), director al direcţiei de personal din Ministerul de război, comandant al Brigăzii 3 artilerie, comandant al Diviziei 15 infanterie (1915-1917), comandant al Corpului 6 Armată (1917), comandant al Armatei 1 (1917-1918) şiministru de război (24 octombrie-29 noiembrie 1918), relatează adevărul.ro.
Când România a intrat în Primul Război Mondial, în 1916, l-a găsit pe post de comandant al Diviziei 15 infanterie și a obținut victoriile de la Mulciova şi Arabagi în Dobrogea. A fost apoi trimis d eurgență de aici cu divizia sa la Oituz, unde a câștigat trei bătălii decisive și a stabilizat frontul.
A rămas pe poziții cu divizia sa până în iulie 1917, când a fost trimis la Nămoloasa în calitate de comandant al Corpului VI de armată. De aici a fost trimis la Mărăşeşti la comanda Armatei I română şi a celei de-a IV-a rusă. În condiţii vitrege, reuşeşte să câştige bătălii extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”. În final, a fost pentru prima dată învins la Mărăşeşti de armata germană mult superioară.
Eremia Grigorescu este autorul deviziei „Pe aici nu se trece” de la Oituz şi a lozincii „Nici pe aici nu se trece”, de la Mărăşeşti. De-a lungul carierei, a primit numeroase semne ale recunoştinţei pentru faptele sale: Ordinul „Coroana României”, în grad de ofiţer (1911); Ordinul „Steaua României”, în grad de ofiţer (1912); Medalia „Avântul Ţării” (1914); Medalia Bărbăţie şi Credinţă, cu distincţia „Campania din Bulgaria 1913” (1913); Medalia „Serviciul Credincios” (1914); Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 27 octombrie 1916; Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa II, 12 februarie 1918; Ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de mare cruce; Ordinul „Steaua României”, cu spade, în grad de mare cruce; Crucea „Regina Maria”; Ordinul Legiunea de Onoare, în grad de mare ofiţer (Franţa); Ordinul Sfântul Stanislas, clasa I (Rusia); Ordinul Sfântul Gheorghe, în grad de Mare Cruce (Rusia); Ordinul Sfânta Ana, cu spade, în grad de mare ofiţer, (Rusia); Ordinul „Companion of the Bath” (Marea Britanie).
S-a stins din viață din cauza gripei spaniole
În 1918, a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având inscripţia „Voi sunteţi care scrieţi istoria Ţării”, iar în noiembrei același an, a primit altă sabie de onoare, de la corpul profesoral din Universitatea din Iaşi, având inscripţia: „Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Ţării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostaşi pe care i-a condus în luptele de la Oituz şi Mărăşeşti”.
Generalul Eremia Grigorescu s-a stins din viață pe 21 iulie 1919, din cauza gripei spaniole. A fost înmormântat inițial în cimitirul ostașilor de la Mărășești, dar a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărăşeşti. Pe placa tombală este scrisă inscripţia: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaş făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz şi Caşin: «Pe aici nu se trece»”.
Eremia Teofil Grigorescu este considerat unul dintre cei mai mari strategi militari români şi cel mai important comandant al Armatei Române în timpul Primului Război Mondial.
