Orașele „sovietice” construite de la zero în România, în primii ani ai regimului comunist. Cum arată
Construite într-un ritm accelerat în primii ani ai regimului comunist, în jurul unor uzine și exploatări miniere considerate strategice, câteva orașe din România, aflată atunci sub influența directă a Uniunii Sovietice, au rămas aproape neschimbate până astăzi, păstrând înfățișarea tipică anilor ’50.
Primul deceniu de comunism a adus cu sine parteneriate economice profund dezavantajoase cu URSS, dornică să își recupereze rapid despăgubirile de război. Începând cu anul 1945, în contextul instalării guvernelor pro-sovietice, au fost înființate Sovromurile: societăți mixte româno-sovietice create pentru a exploata resursele naturale și economia națională. Prin intermediul acestora, sovieticii au preluat controlul asupra principalelor bogății ale României, valorificându-le intensiv și generând pierderi de miliarde de dolari pentru statul român, potrivit unor studii.
În regiunile bogate în resurse și cu un potențial industrial și economic semnificativ, autoritățile comuniste au ridicat de la zero orașe mici, inspirate de modelul urbanistic sovietic. Acestea au fost populate rapid cu mii de oameni aduși din toate colțurile țării, dar și cu oficiali sovietici și militari însărcinați cu supravegherea centrelor industriale.
Orașul Victoria, un proiect sovietic pe pământ românesc
Orașul Victoria din județul Brașov s-a dezvoltat în proximitatea unei uzine de pulberi explozive, deschisă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la Ucea. „Fabricile Ucea (cum erau denumite atunci) au fost ridicate cu ajutorul prizonierilor de război și al unui detașament de evrei. Astfel a luat naștere Colonia Ucea, ca urmare a numărului mare de muncitori aduși din diferite zone ale țării”, precizează Primăria orașului Victoria.
După război, în aceeași zonă a fost construit un combinat chimic, în jurul căruia s-a ridicat un oraș complet nou, cu cartiere ce reproduceau arhitectura orașelor sovietice mono-industriale. Clădirile aveau încăperi spațioase, tavane înalte și doar două etaje. Potrivit autorităților locale, la proiectarea orașului a contribuit și un arhitect din Georgia.
Publicația Apărarea patriei nota în 1956: „În Ardeal, în preajma combinatului chimic „I. V. Stalin”, se construiește unul din noile orașe ale țării, orașul Victoria. Noul oraș a apărut pe harta țării și a început să se dezvolte abia cu 6 ani în urmă. Pe locul unde în trecut nu exista decât câmpie se ridică acum pentru oamenii muncii un oraș socialist, demn de epoca în care trăim. La 6 noiembrie 1949 a fost aruncată prima lopată de pământ. S-a dat semnalul începerii bătăliei pentru construirea orașului. Orașul Victoria este unic în felul său. Este pentru prima dată când se definitivează proiectul unui oraș complet nou și începe construcția lui pe mai multe fronturi”.
La acea dată, orașul avea deja 2.700 de locuitori și era prezentat de autoritățile comuniste drept primul oraș muncitoresc nou apărut pe harta României.
„Tot ce se întâmplă aici, în așezarea de la poalele Făgărașilor, este direct legat de existența combinatului chimic. Nu există casă sau apartament în care să nu locuiască un muncitor, un inginer sau un tehnician din domeniul chimiei. Te surprinde de la început liniștea care domnește peste loc. De fapt, localnicii sunt la muncă”, informa ziarul Scânteia în 1956.
Victoria era văzut ca un oraș al speranței pentru tinerii care își croiau un drum la poalele Munților Făgăraș. În deceniile care au urmat înființării sale, populația a crescut constant, ajungând să depășească 10.000 de locuitori, cei mai mulți angajați la Combinatul Chimic. După 1990, odată cu prăbușirea industriei chimice, din vechiul combinat Viromet a mai rămas activă doar o mică parte. Astăzi, mai puțin de 6.500 de persoane mai trăiesc în oraș, iar industria nu mai reprezintă motorul principal al comunității, așa cum se întâmpla în trecut.
Orașul Victoria a păstrat aproape neschimbate cartierele muncitorești construite în anii ’50, precum și centrul civic. Printre puținele modificări arhitecturale notabile apărute după 1990 se numără bisericile ridicate în această perioadă. Victoria a rămas un reper turistic, fiind locul de plecare pentru drumeții către cele mai înalte vârfuri montane din România – Negoiu și Moldoveanu – din Munții Făgăraș.
Un oraș nou ridicat în Apuseni
La începutul anilor ’50, peste 80 de hectare de teren de la marginea satului Ștei din județul Bihor, locuit la acea vreme de aproximativ 400 de oameni, au fost expropriate pentru construcția unui oraș complet nou. Acesta urma să găzduiască inginerii și militarii sovietici implicați în proiectul minier secret de la Băița, aflată la circa 20 de kilometri distanță.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
