Orașul abandonat din România unde se petrec fenomene ciudate: „M-am speriat și nu am mai putut nici să vorbesc”
Într-un oraș abandonat din România, locuitorii vorbesc despre evenimente cu adevărat bizare, care pare desprinse dintr-un film SF. Ce fenomene stranii au avut loc aici și prin ce a trecut un miner?
În urmă cu 30 de ani, într-un oraș abandonat din țara noastră au avut loc întâmplări bizare. Oameni care s-au născut și și-au petrecut cea mai mare parte a vieții aici au dezvăluit că au fost martori oculari ai unor momente terifiante. Este vorba despre ce s-a întâmplat în comuna Ciudanovița, din județul Caraș-Severin.
În trecut cunoscută ca oraș, de aici se extrăgea, până la începutul anilor 90, uraniu, din minele deschise de sovietici în anii 50. Astăzi, Ciudanovița ar mai avea puțin peste 500 de locuitori, dintre care majoritatea locuiesc în blocuri construite de sovieticii care controlau zona. Mai mult de 12.000 de persoane s-au stabilit în oraș și aproape 10.000 au lucrat în mine.
În primii ani de funcționare, tot minereul era transportat în vagoane către URSS, dar după ce reprezentanții acesteia s-au retras din fostul oraș, activitatea a fost restricționată, iar minele au rămas în proprietatea statului român. În prezent, locuitorii din Ciudanovița sunt puțin izolați de restul lumii din cauza lipsei de mijloace de transport adecvate, spitale și farmacii. Drumurile sunt proaste și poate trece doar un singur microbuz.
„M-am speriat și nu am mai putut nici să vorbesc”
Pe canalul său de YouTube, Ben Todică, fost localnic al Ciudanoviței, care trăiește de mai mulți ani în Australia, a relatat câteva întâmplări stranii petrecute în mina de uraniu din oraș. Potrivit lui, a observat în tinerețe un Obiect Zburător Neidentificat (OZN) deasupra coloniei muncitorești și a fost martorul unei întâlniri cu totul neobișnuite în primii ani de lucru la mina de uraniu, unde care a lucrat la montarea unor conducte și burlane în galeriile miniere.
„Lucram câte doi-trei, însă la un moment dat, când colegii mei s-au îndepărtat, am rămas singur în galerie. Am urmărit curentul de aer, mergând spre un puț de aeraj, de unde să urc pe scări pentru a ieși afară. Am ajuns la un suitor abandonat, la care putreziseră scările, cu pereții sfărâmați în unele locuri, și am văzut lumină venind de sus. Am început să urc pe el, fiind sigur că o să ies afară prin acest puț de aeraj”, spune Ben Todică.
Pentru că a obosit urcând pe treptele fragile ale spațiului îngust, a decis să se sprijine cu spatele de peretele suitorului.
„Peretele s-a prăbușit, iar în acel loc s-a deschis o încăpere largă în care se afla un fel de lac, luminată de o lumină albastră extraordinară. Aici se afla un fel de casă, dar care semăna mai mult cu o farfurie zburătoare. M-am apropiat de lac, crezând că e apă, dar era un fel de gelatină. Când am atins lacul, dintr-o dată, din acea «casă» de forma unei lacrimi mari, a ieșit o ființă albastră, o femeie care arăta asemănător uneia pictate în piramidele, o Nefertiti. M-am speriat și nu am mai putut nici să vorbesc, măcar”, își amintește Ben Todică.
Ani mai târziu, spune el, a fost martor la o altă activitate paranormală în Australia și a început să se gândească la lucrurile ciudate care s-au întâmplat în mina de uraniu. Când minele s-au închis în anii 1990, foștii mineri au început să părăsească zona, căci au rămas fără loc de muncă. Unii au decis să nu plece din colonia Ciudanovița, în ciuda nenumăratelor avertismente din partea experților cu privire la efectele radiațiilor de uraniu și la posibilitatea ca reziduurile periculoase ale haldelor din jurul localității să pătrundă în apele subterane.
