Orașul din România de unde negustorii italieni și arabi se aprovizionau. Conducătorii se asigurau că poporul are ce mânca
În urmă cu aproape 90 de ani târgurile deschise cu diferite ocazii erau mult diferite de ceea ce vedem azi. Cel de la Sibiu erau recunoscut peste hotare, iar negustorii italieni veneau si plăteau regește. La fel și austriecii sau arabii. Presa de la acea vreme scrie că în piețe se făceau controale regulate, iar conducătorii orașului se asigurau astfel dacă populația are suficientă mâncare și aceasta obligatoriu de calitate.
„Ziua Recoltei”
Berbecuți la rotisor, mici și ceafă de porc la grătar, vin, must și bere. Un film datat din 1965 prezintă cum descurgea ”Ziua recoltei”, în centrul Sibiului, în plin regm comunist.
”Teascuri gospodărești gem în strânsori să potolească setea de toamnă a Sibiului. În târla din plin centrul orașului, mușteriii își aleg după plac berbecul pe care vor să-l guste fript, hoțește.
Pentru maniere mai urbane, sunt mititei.
Stropite cu vin sau cu tulburel, susziselor bucate li se face potrivita cântare la care adaugăm și noi cu smerenie ”nu-i da Doamne omului cât poate să ducă”, spune prezentatorul în filmul publicat pe Youtube a Cineclic.
La acea vreme, Ziua Recoltei era o sărbătoare a bogăției și a bucuriei pentru oricine, că era negustor, cumpărător sau vizitator. Oamenii erau îmbrăcați în costume populare și de pe toate străzile se auzeau cântări.
„La zile mari oamenii arată cu totul altfel. Aşa mi-au apărut în duminica trecută cînd s-a sărbătorit „Ziua recoltei“, în costume naţionale cooperatori, de toate vîrstele, elevi din Cristian au pornit cu muzică spre terenul de sport. Peste tot animaţie, viaţă.
Butoaie grele, fum de grătar, fructe alese şi multă lume, mulţi cumpărători”, scria Flacăra Sibiului în 1965, în 1 octombrie, data la care filmul Cineclic se spune că era filmat în Piața Mică.
„Avem anul acesta recoltă frumoasă. Grîu de toamnă - 386.320 kg, orz - 91.533 kg, orzoaica- 52 692 kg. Grădina de zarzavaturi ne-a adus pînă în prezent venituri de 430.183 lei“, se lăuda în gura mare Iosif Kuffleitner, preşedintele cooperativei agricole de producţie
Negustorii italieni alegeau pe sprânceană și plăteau regește
La asemenea recoltă nu este de mirare că la Sibiu veneau pentru aprovizionare negustori italieni, arabi, austrieci. Animalele erau preferatele lor și aveau ce să aleagă dintre vitele și berbecuții scoși la mezat
„S’au prezentat negustorii streini, care fac pe mijlocitorii între târgurile ţării şi casele de export din streinătate.
Spre deosebire de alte dăţi, la târgul de vite din această toamnă am observat un pronunţat număr de negustori care făceau pe intermediarii cu unele case italiene.
Aceşti negustori au făcut importante cumpărări de boi graşi, care au fost trimişi în oraşul Fiume din Italia. Negustorii intermediari între România şi Palestina — portul Haiffa — au fost foarte puţini, iar cumpărările pe care le-au făcut sunt de mai puţină importanţă. Aceştia din urmă au căutat vitele de cal. II şi III, pe când negustorii italieni au căutat ceea ce a dat târgul mai bun — în deosebi boi, vaci şi junei tineri — pe care i-a plătit destul de bine. De o bună căutare s’au bucurat caii, atât cei graşi, cât mai ales caii potriviţi pentru muncă”, se precizează în articol apărut în Foaia Poporului, în 1937, arată Turnul Sfatului.
Caii crescuți în Sibiu erau căutați de fabiricile de conserve din Austria, aflăm din același articol.
Piețele erau mereu verificate ca marfa să fie multă și de calitate
Tribuna Sibiului scria în 1971 că primul secretar al județului din acea perioadă, Richard Winter, a făcut de dimineață vizite în toate piețele din Sibiu pentru a fi sigur că sibienii au ce cumpăra la începutul toamnei.
„În Piaţa „1 Mai“, cartofii, varza, fasolea verde, vinetele, ardeiul, ceapa, prunele, merele, perele umpleau din belşug standurile amenajate aici de ţăranii cooperatori din Şelimbăr, Alţina, Roşia, Racoviţa” (...) Tovarăşul Richard Winter s-a întreţinut cu ţărani cooperatori şi cumpărători, apreciind buna aprovizionare şi abundenţa de produse. Totodată a făcut recomandarea ca amenajările existente cît şi buna aprovizionare cu produse agroalimentare să se menţină la acelaşi nivel şi în zilele ce urmează pentru a satisface la cel mai înalt nivel cerinţele cumpărătorilor”, se arată în articolul scris în urmă cu 52 de ani.
