Pentru succes, nu motivația este cea care determină un rezultat pozitiv, ci disciplina și perseverența
Pentru succes, nu motivaţia este cea care determină un rezultat pozitiv, ci disciplina și perseverența. Orice motivaţie este de scurtă durată, în schimb disciplina îţi permite să obţii rezultate în orice situaţie. Cu toții putem avea momente în care ne este greu să ne motivăm. În unele situații însă, lipsa motivaţiei poate să-i determine pe unii oameni să nu mai facă nimic, să le fie imposibil să inițieze orice acțiune. În articolul de mai jos, Daniela Dumitrescu, psiholog clinician şi psihoterapeut, vine cu câteva explicaţii despre acest subiect.
"Cheful este acea stare de bine care te împinge spre acțiune, acea dorință de a face care te mobilizează, care te face să te miști din loc, să te ridici. Sigur că există astfel de momente energetizate și benefice, dar, în majoritatea situațiilor, avem mai degrabă varianta fără chef. Suntem nevoiți să facem lucrurile mai ales atunci când nu avem chef, când mai degrabă am sta, decât ne-am mișca, iar asta presupune un efort suplimentar.
Problema apare mai ales atunci când renunțăm la acțiune, când amânăm prea mult, prea des, prea rapid ceea ce vrem să facem pentru că nu avem... motivaţie. Cumva așteptăm mai întâi să ne simțim într-un anumit fel ca să ne apucăm de treabă și pentru că nu ne simțim așa, lăsăm totul baltă până când, sperăm noi, ne pică cheful de undeva de sus. Ideea este, din păcate, susținută de miile de cărți așa numite motivaționale, care au la bază gândul aceasta că motivația pare să fie forța mobilizatoare, așa că printr-un herup emoțional și volitiv ne sforțăm din toate încheieturile strigând în gura mare: „ești minunat!”, „poți să o faci!”, „liderul poți fi tu!”, „totul stă în mâinile tale”, „succesul depinde doar de tine” etc. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa, ca dovadă că America (o consumatoare și producătoare de motivațional) ocupă locurile fruntașe la capitolul tulburări mentale și suicid. Sigur că te simți binișor pe moment, dar această pompare artificială duce la o desumflare destul de nocivă și nevrotică după. Funcționează exact ca băuturile energizante care aparent îți dau energie, dar de fapt te storc de ea, iar după aceea îți ia mult mai mult timp să te refaci.
Revenind la chef, psihologic vorbind este mult mai probabil ca el să vină mâncând, vorba proverbului, adică să îți crească dorința de acționa sau de a rămâne în sarcină pe măsură ce pornești acțiunea și chiar o faci. Prin urmare, pentru succes, nu motivația (sau cheful mai pe limba noastră) este cea care determină un rezultat pozitiv, ci disciplina și perseverența.
Ce înseamnă disciplină?
Să faci ce ai de făcut fără să-ți pui problema dacă ai chef sau nu. Dacă vom citi biografiile oamenilor de succes, ale campionilor sportivi vom vedea că disciplina a făcut diferența, pentru că nu-mi imaginez un campion spunând: „m-am antrenat doar când am avut chef și uite, ce să vezi, am ajuns campion mondial!” Așa ceva nu există! Omul acesta s-a antrenat continuu și a muncit, indiferent de dispoziția lui emoțională.
În concluzie, nu mai aștepți să vină cheful. Uneori o să vină, dar de cele mai multe ori nu prea. Când vine – foarte bine, veți munci mai cu sârc și mai cu spor. Când nu o să vină – foarte bine, sârgul și sporul vor veni pe parcurs.
Motivația este un cumul de nevoi, motive, dorințe și abilități care creează un fel de angajament intern
De altfel, motivația este un cumul de nevoi, motive, dorințe și abilități care creează un fel de angajament intern care te face să acționezi. Un fel de rezultantă a acestor forțe, dar dacă una dintre ele lipsește, atunci motivația nu se încheagă și nu mai produce efectele mult dorite. Deci este destul de fragilă, subiectivă și contextuală. Principalul avantaj al motivației este că produce plăcere, dar plăcerea este perisabilă, așa că trebuie mereu și mereu să mă „motivez”. Ea nu rezistă pe termen lung.
În ceea ce privește disciplina, principalul dezavantaj este că nu produce plăcere, ci necesită un efort susținut mai ales la început. Partea bună însă este că, în timp – spre deosebire de motivație, efortul scade, pentru că ajunge să se rutineze. Disciplina presupune practic un set de comportamente repetitive care atunci când ajung să se rutineze, nu mai necesită efort. Să luăm exemplu spălatul pe dinți – nu ai întotdeaun chef să te speli, dar pentru că este o rutină deja (sper), nici nu-ți mai pui problema dacă ai sau nu chef să te speli dimineața pe dinți, ci te speli chiar și cu ochii cârpiți de somn și asta pentru că te-ai spălat de suficient de multe ori (când nu ai avut chef) încât a devenit o obișnuință.
Sigur că niciuna dintre extreme nu este bună – prin urmare nici o viață la dispoziția chefului nu pare să ducă undeva, dar nici una în care să troneze o disciplină de fier nu pare să fie foarte happy. Ideea este să-mi construiesc câteva rutine care mă pot susține în obiectivele mele, dar să las spațiu și pentru câteva zone lejere de chef", a spus Daniela Dumitrescu, psiholog clinician, psihoterapeut CBT & Schema Therapy, specialist comunicare relațională și președinte-fondator al Institutului de Formare și Educare Relațională, precum și autoarea blogului Fericiți cei ce comunică.
