Pergamon, centrul medical al Imperiului Roman unde bolile erau tratate cu remedii de neconceput astăzi
În Pergamon, unul dintre cele mai prestigioase centre medicale ale Imperiului Roman, doctorii foloseau metode de tratament care astăzi ni se par de neconceput. Printre acestea se numărau remedii pe bază de fecale umane, amestecate cu plante aromatice, vin sau uleiuri, pentru a vindeca diverse boli. Descoperirea unui mic vas de sticlă antic a oferit prima dovadă materială că aceste practici nu erau doar teoretice, ci chiar folosite efectiv.
Astfel, un simplu recipient de sticlă deschide o fereastră surprinzătoare către medicina antică, arătând cât de inventivi și practici erau medicii romani, arată Arkeonews.
Un vas mic, o descoperire uriașă
Pergamon a fost unul dintre cele mai importante centre medicale din lumea romană, strâns asociat cu cultul lui Asclepius și cu medici proeminenți activi în perioada imperială.
Arheologii au găsit în Pergamon un unguentarium, un mic vas de sticlă.
Vasul examinat în studiu, catalogat cu numărul de inventar 4027 și aflat acum în Muzeul de Arheologie din Bergama, datează din secolul al II-lea d.Hr. Forma sa aparține unui tip de unguentarium roman răspândit pe scară largă, presupus în mod obișnuit a fi folosit pentru uleiuri parfumate sau cosmetice.
Cercetătorii au efectuat o analiză detaliată a reziduurilor folosind cromatografie gazoasă combinată cu spectrometrie de masă și detecție prin ionizare în flacără (GC–MS/FID). Probe au fost prelevate cu grijă din gâtul și baza vasului, obținând aproximativ 14,6 grame de material organic întunecat și compact.
Rezultatele chimice au fost clare.
Analizele chimice au arătat că vasul studiat conținea resturi de fecale umane amestecate cu cimbru și alte plante aromatice. Aceasta dovedește că rețetele medicilor antici nu erau simple recomandări teoretice: oamenii pregăteau și foloseau cu adevărat aceste remedii.
Medicii antici știau că mirosul putea fi neplăcut și, pentru a-l diminua, combinau ingredientele cu plante aromatice, vin sau uleiuri.
Textelor medicale clasice, semnate de Galen sau Dioscoride, li se adaugă acum confirmarea materială: tratamentele erau reale, atent preparate și adaptate pentru pacienți.
Medicina antică
Autorii clasici precum Galen, Dioscoride și Pliniu cel Bătrân descriau în repetate rânduri utilizarea medicinală a excrementelor animale și, ocazional, umane.
Textele arată, de asemenea, o conștientizare clară a provocărilor senzoriale pe care le presupuneau aceste remedii. Medicii recomandau frecvent amestecarea ingredientelor pe bază de fecale cu plante aromatice, vin, oțet sau uleiuri pentru a suprima mirosul și a facilita acceptarea de către pacienți.
Așadar, unguentariile nu erau doar recipiente cosmetice, ci și instrumente medicale. În antichitate, granițele dintre medicină, igienă, ritual și îngrijire personală erau mult mai flexibile decât astăzi. Un vas putea fi folosit pentru a transporta medicamente, pentru a masca mirosul neplăcut sau chiar ca parte a terapiei.
Practicile antice au și paralele moderne. Transplantul de microbi fecali, folosit astăzi pentru tratarea anumitor boli digestive, se bazează pe principiul similar al puterii vindecătoare a materiilor fecale. Cercetarea modernă confirmă astfel că ceea ce părea „de neimaginat”, în trecut, era parte integrantă a medicinei.
Cercetătorii subliniază că medicii antici nu aveau niciun concept despre microbi. Cu toate acestea, continuitatea recunoașterii fecalelor ca sursă de putere vindecătoare invită la o reconsiderare mai largă a unor practici demult considerate iraționale sau marginale. În cadrul lor istoric și cultural, aceste tratamente făceau parte dintr-o logică medicală coerentă, notează sursa citată.
