Poetul care a luat-o razna la patru zile după ce s-a însurat. De ce s-a zbătut un sfert de veac „între eroare şi luciditate”
Unul dintre cei mai importanți poeți și fabuliști români, Grigore Alexandrescu, a trăit o viață marcată de succese literare, dar și de suferință profundă.
Ultimii 25 de ani ai vieții sale au fost umbriți de o alienare mintală care l-a înstrăinat de lumea literară și de semenii săi.
Orfan încă din copilărie
Grigore Alexandrescu s-a născut într-o familie din Târgoviște, în anul 1810. Din nefericire, soarta l-a lipsit devreme de protecția părinților.
Rămas orfan în jurul vârstei de 15 ani, poetul s-a mutat la București, unde a fost primit în grija unchiului său Ieremia.
Talentul său deosebit și memoria extraordinară l-au făcut remarcat de Ion Heliade Rădulescu, care i-a publicat primele creații în revistele vremii.
Pe lângă activitatea literară, Alexandrescu a avut o carieră diversă. A fost ofițer în armată și a ocupat funcția de diriguitor al Vamei din Focșani. Totuși, chemarea sa principală a rămas poezia.
Prin creațiile sale, Grigore Alexandrescu a devenit unul dintre cei mai respectați autori ai vremii, fiind cunoscut pentru fabulele sale pline de învățăminte și aluzii subtile la realitățile sociale și politice.
Între anii 1859 și 1860, poetul a ocupat funcții înalte, precum director al Departamentului Cultului și al Instrucției Publice și ministru ad-interim.
De asemenea, a fost numit membru într-o comisie centrală la Focșani, devenind parte din primul Parlament al țării după Unirea Principatelor.
Tot întâlnim aici o descriere memorabilă a vieții din oraș, surprinsă în stilul său inconfundabil: „Horbota fină a pantalonilor tinerelor fete, cădea peste ghete scâlciate…”.
Dragostea și debutul tragediei
La Focșani, Alexandrescu o cunoaște pe Raluca Stamatin, fiica spătarului Gavril Stamatin. Deși mult mai tânără, Raluca l-a cucerit prin blândețea sa. Pe 29 mai 1860, cei doi s-au căsătorit la biserica Stamatinești, avându-l ca naș pe Ștefan Golescu.
În mod tragic, fericirea a durat doar câteva zile. La patru zile după nuntă, poetul a manifestat primele semne de alienare mintală. Aceasta a fost confirmată și de George Călinescu, care descrie această perioadă ca fiind „un sfert de veac între eroare și luciditate, sau cel puțin între demnitate și un sentiment atroce de umilință”.
Din cauza stării sale de sănătate, Alexandrescu a fost scos din Comisia Centrală la doar câteva săptămâni de la căsătorie.
Un sfârșit marcat de suferință
De-a lungul următorilor ani, poetul a trăit într-o stare fluctuantă între momente de luciditate și crize de nebunie.
Cuplul a avut o fiică, Anghelina, în 1861. Tragediile nu s-au oprit aici. Raluca a murit de cancer în 1879, la doar 45 de ani, o pierdere care l-a afectat profund. Există relatări conform cărora și poetul ar fi murit de o boală asemănătoare sau, conform unei alte ipoteze, otrăvit cu mătrăgună de o fostă prietenă.
Grigore Alexandrescu a murit sărac, la București, pe 25 noiembrie 1885, la vârsta de 75 de ani. Poetul Vasile Alecsandri, prieten și contemporan al său, a rezumat cu tristețe soarta acestuia: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult, căci el era mort de mai mulți ani, cât m-a mâhnit nepăsarea generației actuale și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit”.
