Posibil cod pentru descifrarea misteriosului manuscris Voynich. Timp de secole nimeni nu a reușit să îl interpreteze
Manuscrisul Voynich, datând din secolul al XV-lea, continuă să fie unul dintre cele mai mari mistere ale lumii. Conține aproximativ 38.000 de cuvinte scrise în simboluri care nu au fost niciodată traduse. În ciuda a mai bine de un secol de studii intense, manuscrisul nu a fost explicat în mod concludent, dar continuă să fascineze prin ilustrațiile sale bizare și inexplicabile, diagrame astrologice și alchimice, plante necunoscute inclusiv reprezentări presupuse „biologice” ale femeilor care se scaldă goale, scrie Live Science.
Manuscrisul Voynich poartă numele colecționarului de cărți polonez, britanic și american Wilfrid Voynich, care l-a achiziționat în 1912 dintr-o colecție aparținând unui colegiu iezuit de lângă Roma. În prezent, acesta este păstrat la Universitatea Yale.
Manuscrisul Voynich și enigmele sale
Manuscrisul se află acum în centrul eforturilor de a înțelege limbile pierdute, însă experții nu sunt pe deplin siguri dacă scrierea din manuscrisul misterios este cu adevărat o limbă reală.
De-a lungul anilor, teoria că manuscrisul ar fi o farsă a câștigat teren, mai ales după ce încercările moderne de descifrare, inclusiv cele bazate pe inteligența artificială, au eșuat.
Totuși, există cercetători care cred că textul ar putea ascunde o limbă reală sau un cod inteligent.
Cifrul „Naibbe”
În acest context se înscrie și recentul studiu al jurnalistului Michael Greshko, care explorează o posibilă metodă de creare a manuscrisului, inspirată din jocurile medievale.
Cifrul propus de Greshko, numit „Naibbe” după un joc italian din secolul al XIV-lea, nu descifrează manuscrisul Voynich, dar produce un text cu pictograme uimitor de asemănătoare celor din manuscris.
Aceste asemănări sugerează că o metodă similară ar fi putut fi folosită pentru a crea manuscrisul Voynich original, a explicat Greshko. „Cifrul Naibbe aproape sigur nu este modul în care manuscrisul a fost construit”, a spus el.
„Dar oferă un mod complet documentat de a trece în mod fiabil de la latină la ceva care se comportă oarecum ca manuscrisul Voynich.”
Ideea sa a fost de a folosi cărți de joc și zaruri pentru a transforma limbile în simboluri, un proces aleatoriu care putea fi realizat manual, fără tehnologia modernă.
Deși Naibbe nu reproduce fidel toate caracteristicile manuscrisului, cum ar fi frecvența exactă a cuvintelor sau structura paragrafului, cifrul oferă o explicație credibilă despre cum ar fi putut fi generat textul misterios.
Această abordare ridică noi întrebări despre intenția autorului și despre tehnicile pe care le-ar fi folosit. Studiul lui Greshko reprezintă astfel una dintre cele mai consistente încercări de a înțelege manuscrisul Voynich, chiar dacă rămâne un puzzle nerezolvat.
René Zandbergen, fost inginer de sateliți și expert renumit în manuscrisul Voynich, care nu a fost implicat direct în studiul lui Greshko, a apreciat eforturile acestuia de a crea o metodă de codare pentru a aproxima voynicheza, mai scrie Live Science.
