Povestea incredibilă a bunicii Anna. La 101 ani, muncește 12 ore pe zi în propria cafenea. Nu a mai fost într-o vacanță din 1950. Video
Bunica Anna are 101 ani și mărturisește cu multă mândrie că nu s-a simțit niciodată prea bătrână sau obosită pentru a se îngriji de propria sa afacere – o cafenea aflată pe malul lacului Maggiore. Află povestea ei de viață din rândurile următoare.
Este considerată cea mai vârstnică baristă din lume. De mai bine de 50 de ani, Anna își conduce barul din nordul Italiei și servește turiștii care îi trec pragul cu o cafea delicioasă.
„Fac această muncă cu multă iubire”
„Nu sunt geloasă și nici invidioasă pe nimeni. Fac această muncă cu multă iubire, știi... Îmi place. Eu deschid întotdeauna cafeneaua”, a spus bătrâna într-un videoclip postat de HaiHui în doi.
„HaiHui în doi” înseamnă Cristi și Georgiana, un cuplu pasionat de călătorii. Prin intermediul vlogurilor și al rețelelor de socializare, cei doi împărtășesc povești inedite din locurile pe care le vizitează. Recent, au trecut pragul cafenelei celei mai vârstnice bariste din lume și au relatat experiența lor.
Deși administrează o cafenea, bunica Anna nu mai consumă demult această băutură:
„Nu mai beau cafea, am băut destulă când eram tânără”, a mărturisit ea într-un interviu pentru La Repubblica.
„Vara lucrez de la 7 dimineața până la ora 21 seara, iar iarna până la 18”, a adăugat ea, precizând că programul rămâne neschimbat de zeci de ani.
Barul a fost deschis în anul 1958, alături de soțul ei, Renè Guazzi, originar din Elveția. Au trăit o frumoasă poveste de dragoste, însă el s-a stins din viață, iar Anna a rămas singură la cârma afacerii pe care au clădit-o împreună.
Bunica Anna, despre pasiunea transformată în afacere
De asemenea, povestea cum a luat naștere pasiunea pentru meseria pe care o practică de o viață întreagă.
„Pasiunea pentru această meserie vine de demult: părinții mei aveau mult pământ și angajați, pe lângă animale și un restaurant cu tutungerie și vânzare de ziare. Am crescut în fața clienților, iar barul este casa mea. Bunicul meu a avut grijă de mine după dispariția părinților mei”, a mai spus bunica Anna.
