Povestea incredibilă de iubire dintre doi foști prizonieri de la Auschwitz. S-au cunoscut în lagăr, apoi nu s-au mai întâlnit 71 de ani
Dragostea are capacitatea de a înflori chiar și în cele mai sumbre circumstanțe, așa cum demonstrează povestea emoționantă de dragoste dintre Bu David Wisnia și Helen „Zippi" Tichauer.
Povestea lor a luat naștere în condiții extrem de dure, la Auschwitz. Conform unui articol din NY Post, cei doi au reușit să își păstreze relația ascunsă de ochii vigilenti ai gardienilor, beneficiind de ajutorul altor prizonieri.
Keren Blankfeld relatează această poveste în cartea sa, „Lovers In Auschwitz: A True Story", care este una dintre cele două lucrări impresionante despre viața în lagărele de concentrare, programate să fie publicate înaintea Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului din 27 ianuarie.
Zippi a fost deportată în 1942 la Auschwitz din Bratislava, Slovacia. La doar 23 de ani, ea a suportat o călătorie grea într-un tren fără provizii, ajungând la un depou feroviar polonez, unde a fost întâmpinată de gardieni naziști și câini agresivi.
La Auschwitz a început un alt coșmar
La Auschwitz, procesul de deposedare și degradare fizică a început imediat. De la confiscarea bunurilor personale, la tăierea brutală a părului și unghiilor, și la verificări corporale invazive, Zippi a experimentat umilirea și cruzimea lagărului din primele momente.
Condițiile din barăcile de la Auschwitz erau deplorabile, caracterizate de mizerie, infestări cu păduchi și riscul constant al tifosului. Prizonierii erau supuși bătăilor, foamei și unui sentiment permanent de disperare, trăind sub amenințarea constantă a camerei de gazare.
David Wisnia, un orfan evreu de 15 ani din Polonia, a ajuns la Auschwitz după ce familia sa fusese ucisă de naziști la Varșovia. Inițial a lucrat în Leichenkommando, echipa responsabilă cu îndepărtarea cadavrelor, o sarcină macabră și traumatizantă.
În ciuda circumstanțelor, atât David cât și Zippi au avut norocul de a fi scutiți de muncile cele mai grele datorită abilităților lor unice. Zippi, o graficiană talentată, a fost repartizată să picteze dungi pe uniformele deținuților, în timp ce David, datorită talentului său vocal, a reușit să supraviețuiască cântând pentru ofițerii naziști.
Relația lor a început la spălătorie
Relația lor a început în spălătoria lagărului, cunoscută ca „Sauna". David a fost captivat de speranța pe care o vedea în Zippi, cu buclele ei mari, iar Zippi a fost la rândul ei atrasă de David, găsind consolare după pierderea logodnicului său, un membru al rezistenței slovace executat de naziști.
În secret, cei doi au început să împărtășească mesaje și vise - David despre dorința sa de a cânta la operă, iar Zippi despre aspirațiile ei în design. Relația lor a evoluat și, în 1944, Zippi, atunci de 25 de ani, și David, în vârstă de 17 ani, au găsit un loc ascuns în spatele coșurilor de fum ale Crematoriilor IV și V pentru a-și consuma relația. Aceste întâlniri erau protejate de alți prizonieri, care primeau săpun sau bijuterii pentru a face de pază.
Însă, la începutul anului 1945, în contextul retragerii naziștilor, prizonierii de la Auschwitz au fost dispersați în diferite direcții, forțându-i pe David și Zippi să se despartă însă și-au promis că se vor întâlni la Centrul Comunitar Evreiesc din Varșovia.
După încheierea războiului, Zippi a încercat să regăsească centrul comunitar din Varșovia, dar fără succes. Pe de altă parte, David nu s-a mai întors în Polonia, fiind salvat de Divizia 101 Aeropurtată a SUA și plecând spre Paris.
A renunțat la tot când a emigrat în SUA
Renunțând la amintirile despre Polonia, familia sa și grozăviile lagărului - chiar cu prețul de a nu o revedea pe Zippi - David și-a făcut o nouă viață în America, lucrând ca vânzător de enciclopedii în Levittown, Pennsylvania, în timp ce Zippi devenea expert în istoria Auschwitzului, stabilindu-se în New York.
În 1950, David a încercat să reia legătura cu Zippi, dar ea a refuzat, simțindu-se abandonată de el în Polonia, așa cum notează Blankfeld. Chiar și așa, David a continuat să o caute, iar în 1963, Zippi a acceptat să se întâlnească cu el într-un hotel din Manhattan, dar nu a avut curajul să apară.
Abia în 2016, Zippi și David s-au reunit în sfârșit, în apartamentul ei din Manhattan, amândoi marcându-se profund de ceea ce ar fi putut avea în toți acei ani. „Te-am iubit," i-a șoptit ea. „Și eu," a răspuns David.
Deși nu au avut parte de o poveste cu un final fericit tradițional, David și Zippi au reușit să depășească acea perioadă întunecată a vieții lor, „supraviețuind împreună", după cum spune Blankfeld.
