Povestea lui Mugur, elevul torturat de Securitate pentru că a îndrăznit să ceară libertate: „Îl ţineau 3 ore pe zi în faţa unei lămpi, până a făcut leucemie şi a murit“
Într-o perioadă în care România era sufocată de dictatura comunistă, iar exprimarea liberă era un act de curaj extrem, Mugur Călinescu, un elev de doar 17 ani din Botoșani, a avut îndrăzneala să scrie cu creta pe zidurile orașului mesaje anticomuniste. În toamna anului 1981, el a devenit o voce solitară a libertății într-o țară redusă la tăcere.
Mesajele sale simple și directe – „Jos Ceaușescu!”, „Vrem libertate!”, „Solidaritate cu Polonia!” – au atras atenția Securității, care a declanșat o amplă anchetă pentru identificarea autorului. Cazul a fost tratat cu maximă seriozitate de autoritățile comuniste, iar operațiunea de filaj și supraveghere a fost denumită „Dosarul Elevul”.
Arestarea și tortura: metodele Securității
După câteva săptămâni de urmărire, Mugur a fost prins și dus la sediul Miliției. Deși era doar un adolescent, el a fost supus unor metode de interogare extrem de dure. Nu a fost bătut în mod clasic – Securitatea știa că urmele fizice lasă dovezi – dar a fost torturat psihologic și fizic prin mijloace mai „rafinate”.
Una dintre cele mai crude metode folosite împotriva lui a fost expunerea zilnică, timp de câteva ore, la lumina puternică a unei lămpi cu halogen. Mugur era obligat să stea nemișcat în fața acestei surse de lumină, într-o cameră închisă, fără să poată schimba poziția sau să clipească prea mult. Tortura se repeta zi de zi, într-o încercare de a-i destabiliza psihicul și de a-l determina să colaboreze.
Boala și sfârșitul tragic
După eliberare, Mugur s-a simțit tot mai slăbit. În 1983, a fost diagnosticat cu leucemie – o boală gravă care, potrivit apropiaților săi, a fost declanșată sau agravată de expunerea repetată la radiațiile emise de lampa cu halogen. A murit la scurt timp, într-un spital din Iași, la doar 18 ani. Niciunul dintre ofițerii implicați în tortura sa nu a fost cercetat sau condamnat.
În timpul regimului comunist, povestea lui Mugur a fost trecută sub tăcere. Oficial, cazul a fost închis fără urmări. După 1989, dosarul său a fost recuperat din arhivele CNSAS și a devenit simbolul unei generații care nu a avut voie să vorbească, dar a găsit curajul s-o facă.
În 2013, regizoarea Gianina Cărbunariu a pus în scenă piesa de teatru „Tipografic Majuscul“, inspirată integral din dosarele de urmărire ale lui Mugur. Spectacolul a readus în atenție curajul acestui adolescent și mecanismele represive ale Securității, stârnind emoție și conștientizare în rândul publicului tânăr.
Astăzi, Mugur Călinescu este comemorat în mai multe orașe din România. În Botoșani, un bust îi poartă chipul, iar mai multe școli și străzi îi poartă numele. Povestea lui este inclusă în manualele de istorie recentă și în programele dedicate memoriei victimelor comunismului.
