Principele Nicolae, fratele rebel al Regelui Carol al II-lea. Ce hobby avea și de ce presa vremii l-a numit „pilotul de la Casa Regală”
Fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea, Principele Nicolae, nu a trăit niciodată în umbra protocolului regal. Cu o energie debordantă și o pasiune pentru automobile, el a combinat farmecul aristocratic cu adrenalina curselor, devenind un simbol al automobilismului interbelic românesc și un personaj remarcabil al epocii sale.
Fratele mai mic al Regelui Carol al II-lea, Principele Nicolae, era cunoscut pentru carisma sa și pentru apetitul pentru viața mondena. Născut la Sinaia în 1903 și botezat de Țarul Nicolae al II-lea, „Nicky” a fost un copil plin de energie, descris de mama sa ca „argint viu în vine”, curios, autoritar, dar fermecător, capabil să cucerească pe oricine doar prin prezența sa.
Devenit ofițer al armatei române, Nicolae nu s-a făcut remarcat prin disciplină, ci prin pasiunea pentru lux și viața socială. Era prezent în cercurile mondene ale Bucureștiului interbelic, participând la petreceri elegante, unde poveștile despre el circulau rapid.
Pilot de curse și pionier al automobilismului românesc
Dar adevărata pasiune a Prințului Nicolae nu era dansul, ci viteza. Într-o epocă în care automobilul devenea simbol al modernității, el s-a implicat în curse automobilistice, fiind cunoscut ca „pilotul de la Casa Regală”. Nicolae a concurat serios, devenind figura centrală a motorsportului românesc și inspirând piloți, ingineri și constructori. Printre mașinile sale se numărau modele de top ale vremii, inclusiv Sunbeam 3.0-Liter Super Sports „Twin Cam” Tourer și mai multe Duesenberg, unul de stradă și unul de competiție, inclusiv un Duesenberg Straight Eight roșu adus în 1926, cu care a obținut numeroase succese.
În România, el a participat la curse precum Marele Premiu al Brașovului și Cursa de coastă de la Feleac, fiind un adevărat catalizator pentru dezvoltarea automobilismului. Totodată, Nicolae a concurat și internațional, la celebra cursă de 24 de ore de la Le Mans în 1933 și 1935, alături de Joseph Cattaneo și Whitney Straight, terminând pe locul 14 și, respectiv, 45.
Imaginea sa de pilot regal, cu ochelari de protecție și șapcă, contrasta cu rigiditatea altor membri ai Casei Regale. În timp ce fratele său jongla cu politica și scandalurile sentimentale, Nicolae prefera adrenalina virajelor și mirosul de benzină. Prezența lui pe circuite a transformat pasiunea personală într-un fenomen public, făcându-l simbolul renașterii automobilismului interbelic.
Viața sentimentală a fost la fel de zbuciumată. Căsătoria cu Ioana Doletti, în 1931, a provocat tensiuni în familia regală, dar nu i-a temperat spiritul independent. Nicolae a trăit după propriile reguli, chiar dacă asta l-a dus în exil.
Mașinile sale au fost protejate de naționalizare în perioada comunistă, iar unele au ajuns în muzee. Principele Nicolae a murit în 1978, la Madrid, departe de România, dar memoria lui a rămas vie. Nu ca rege sau ca rebel sentimental, ci ca aristocrat al vitezei, un om care a adus un strop de aventură și automobilism într-o istorie sobră.
