Rugăciunea puternică pe care credincioșii o rostesc de Izvorul Tămăduirii. Este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul religios

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare dedicată Maicii Domnului și se numără printre cele mai importante momente din calendarul religios. Este o zi a vindecării, în care credincioșii încearcă să se apropie de Dumnezeu. Iar cu această ocazie, există o rugăciune care este rostită de nenumărați oameni.

Este o sărbătoare importantă din calendarul religios

Cu ocazia acestei sărbători, credincioșii iau parte la slujba de sfințire a apei și încearcă să se apropie cât mai mult de Dumnezeu. Cu ocazia acestei zile, credincioșii din țara noastră obișnuiesc să rostească o rugăciune anume, asociată cu mijlocirea Maicii Domnului pentru oameni.

Desigur, există nenumărate tradiții legate de Izvorul Tămăduirii și credincioșii aleg să apeleze la diferite rugăciuni, cu această ocazie.

Este un moment important în calendarul religios

Despre această rugăciune se spune că poate ajuta sufletul să treacă mai ușor peste vremurile dificile. În plus, tradiția spune că apa sfințită cu această ocazie are un rol simbolic de purificare și trebuie păstrată în casă, pentru a fi folosită în momentele dificile.

Rugăciunea rostită cu ocazia Izvorului Tămăduirii

„Preacurata, preanevinovata, preamilostiva, prealăudata, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruită a cres­tinilor, mijlocitoare statornică către Făcătorul, nădejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la tine, îți cer dumnezeiasca ta înțelegere.

Nimeni din cei ce au venit la tine nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos. Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către tine, scăparea noastră, apă­rătoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, că Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostivă asculți cererile noastre.

În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit faradele­gea, credința s-a micșorat și după cuvântul de-Dumnezeu-propovăduitorului Pavel, gura lui Hristos, oa­menii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de sine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiu­bitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia; deci în această stare de plâns a oamenilor din această ge­nerație vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit în­cepătorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearăul diavol că să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Orto­doxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, că fiarele cele sălbatice urlând și că lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile.

Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea tur­ma lupilor celor eretici.

Alții, văzându-i pe lupi apu­când și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor răz­boaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde.”