Scriitorul român care nu și-a mai revenit niciodată după ce și-a pierdut fiul. A scris doar o singură poezie în ultimii ani de viață

George Coșbuc, unul din reperele literaturii române clasice, s-a confruntat cu o tragedie personală de proporții: moartea unicului său fiu, Alexandru, în vara anului 1915, într-un accident de circulație în apropiere de Târgu Jiu.

George Coșbuc nu a mai putut crea după moartea fiului său / FOTO: Arhivă

Acest eveniment devastator a afectat profund starea sufletească și creativă a poetului, impiedicându-l să mai scrie ulterior.

După tragedie, George Coșbuc a intrat într-o profundă depresie și s-a retras din viața literară. Potrivit istoricilor literari, a scris doar o singură poezie în ultimii ani de viață – „Vulturul”, publicată cu câteva luni înainte de moartea sa.

Născut pe 20 septembrie 1866 în satul Hordou (astăzi Coșbuc), în județul Bistrița-Năsăud, poetul a fost considerat un tehnician desăvârșit al versificației și un cronic literar al vieții rurale și al tradițiilor românești. A fost de asemenea traducător prolific, realizând versiuni în limba română ale operelor: „Odiseea”, „Eneida”, „Divina Comedie” și diverse lirice străine, și a fost ales membru titular al Academiei Române în 1916.

Moartea sa, pe 9 mai 1918, la doar 51 de ani, a fost privită drept efectul direct al durerii cauzate de pierderea fiului său. În contextul public, această despărțire a rămas un simbol tragico-poetic despre cele mai grele încercări ale sufletului, chiar și pentru capacitățile unui creator de excepție.

Cine a fost George Coșbuc

George Coșbuc (1866–1918) este considerat unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii române, cunoscut pentru stilul său clar, echilibrat și profund ancorat în realitatea satului românesc. A făcut parte din generația de aur a Junimii și a adus în poezie teme legate de viața rurală, muncile câmpului, tradiții populare, dar și sentimente umane universale.

A fost un desăvârșit versificator și un remarcabil traducător – printre cele mai cunoscute lucrări traduse de el se numără „Odiseea” lui Homer, „Divina Comedie” de Dante Alighieri, și „Eneida” lui Vergiliu. Prin aceste traduceri, a contribuit semnificativ la aducerea marilor opere ale Antichității în cultura română.

Membru al Academiei Române din 1916, Coșbuc a fost și un susținător activ al educației prin cultură și al formării unei identități naționale prin literatură.