Secretul celui mai cunoscut tablou din istorie, dezvăluit de oamenii de știință. Cum a pictat-o Leonardo da Vinci pe Mona Lisa
Fără nicio îndoială, Mona Lisa este cel mai cunoscut tablou din istorie, iar experții în artă și-au pus întotdeauna întrebări în privința acestei opere de artă. Iată că oamenii de știință au obținut, folosind raze X pentru a cerceta structura chimică a unei mici pete din celebra pictură, noi informații despre tehnicile pe care celebrul Leonardo da Vinci le-a folosit pentru a picta portretul revoluționar al femeii cu zâmbetul rafinat și enigmatic.
Studiul, publicat miercuri în Journal of the American Chemical Society, sugerează că celebrul maestru renascentist italian, Leonardo da Vinci, curios, erudit și inventiv, este posibil să fi avut o dispoziție deosebit de experimentală când a început să lucreze la „Mona Lisa”, la începutul secolului al XVI-lea. Echipa de oameni de știință și istorici de artă din Franța și Marea Britanie a descoperit că rețeta de vopsea în ulei pe care faimosul pictor a folosit-o ca strat de bază pentru a pregăti panoul de lemn de plop pare să fi fost diferită pentru „Mona Lisa”, cu propria sa semnătură chimică distinctivă.
„A fost o persoană căreia îi plăcea să experimenteze, iar fiecare dintre picturile sale este complet diferită din punct de vedere tehnic. În acest caz, este interesant să vedem că într-adevăr există o tehnică specifică pentru stratul principal al «Giocondei»”, a declarat Victor Gonzalez, care a studiat compozițiile chimice a zeci de lucrări ale lui Leonardo, Rembrandt și ale altor artiști, autorul principal al studiului și chimist la CNRS, cel mai important organism de cercetare din Franța, relatează Adevărul.ro.
Ce au descoperit oamenii de știință în primul strat de vopsea al lui da Vinci
Experții au descoperit un compus rar, plumbonacritul, în primul strat de vopsea al lui da Vinci, iar această descoperire a confirmat pentru prima dată ceea ce istoricii de artă doar au presupus anterior - faptul că marele pictor a folosit cel mai probabil pulbere de oxid de plumb pentru a îngroșa și a ajuta la uscarea vopselei atunci când a început să lucreze la portretul Mona Lisei, situat acum în spatele sticlei de protecție din Muzeul Luvru din Paris.
De asemenea, specialista în arta italiană la Metropolitan Museum of Art din New York, care nu a fost implicată în studiu, Carmen Bambach, a calificat cercetarea drept „foarte interesantă”, susținând totodată că orice noi informații dovedite științific despre tehnicile de pictură ale lui Leonardo da Vinci sunt „vești extrem de importante pentru lumea artei și pentru societatea noastră globală mai largă”.
Descoperirea plumbonacritului în „Mona Lisa” atestă „spiritul pasionat și constant de experimentare al lui Leonardo ca pictor - este ceea ce îl face atemporal și modern”, a declarat Carmen Bambach prin e-mail.
„Aceste rețete au fost transmise mai departe timp de secole”
Oamenii de știință au analizat structura atomică a fragmentului de vopsea din stratul de bază al „Giocondei” - abia vizibil cu ochiul liber, nu mai mare decât diametrul unui fir de păr uman, și provenea din marginea superioară dreaptă a picturii - folosind raze X într-un sincrotron, un aparat de mari dimensiuni care accelerează particulele până aproape de viteza luminii. Acest lucru le-a permis să deslușească compoziția chimică a particulei. Experții au putut să afirme cu mai multă certitudine că Leonardo a folosit probabil pulberea în rețeta sa de vopsea datorită plumbonacritului, un produs secundar al oxidului de plumb.
„Plumbonacritul este cu adevărat o amprentă a rețetei sale. Este pentru prima dată când putem să o confirmăm din punct de vedere chimic”, a mai adăugat Gonzalez.
Este posibil ca, după Leonardo da Vinci, maestrul olandez Rembrandt să fi folosit o rețetă similară atunci când picta în secolul al XVII-lea, Gonzalez și alți cercetători găsind anterior plumbonacrit în lucrările sale. „Aceasta ne spune, de asemenea, că aceste rețete au fost transmise mai departe timp de secole. Era o rețetă foarte bună”.
Se crede că Leonardo a dizolvat pulberea de oxid de plumb, care are o culoare portocalie, în ulei de in sau de nucă, încălzind amestecul pentru a obține o pastă mai groasă, care se usucă mai repede. Însă, Mona lisa și alte lucrări ale lui Leonardo au încă alte secrete de spus.
„Ceea ce veți obține este un ulei care are o culoare aurie foarte frumoasă. Curge mai mult ca mierea. Sunt multe, multe alte lucruri de descoperit, cu siguranță. Ceea ce spunem noi este doar o cărămidă în plus în cunoaștere”, a încheiat Gonzalez.
