Iată ce ingredient secret folosea Leonardo da Vinci în picturile sale
De la opera marelui pictor Leonardo da Vinci „Mona Lisa”, Sandro Botticelli „Nașterea lui Venus”, până la „Întoarcerea fiului risipitor” al maestrului Rembrandt, cei mai calificați pictori europeni din secolul al 16-lea, al 17-lea sau începutul secolului al 18-lea au folosit un ingredient secret în picturile lor în ulei. Care să fie acela?
Ce ingredient secret foloseau marii pictori în operele lor?
Potrivit unui nou studiu, publicat în revista Nature Communications, cei mai mari pictori, precum da Vinci, Sandro Botticelli și Rembrandt, ar fi folosit proteine, în special gălbenuș de ou, în picturile lor în ulei. Chiar și cu o cantitate foarte mică de gălbenuș de ou, ei puteau obține schimbări a proprietăților vopselei de ulei, adăugând efecte de lungă durată picturilor.
„Există foarte puține surse scrise despre acest lucru și nu s-a făcut nici o lucrare științifică înainte pentru a investiga subiectul în profunzime. Rezultatele noastre arată că, chiar și cu o cantitate foarte mică de gălbenuș de ou, puteți obține o schimbare uimitoare a proprietăților vopselei de ulei, demonstrând modul în care ar fi putut fi benefică pentru artiști”, a declarat autoarea studiului, Ophélie Ranquet, conform publicației CNN.
Celebrii pictori ar fi adăugat gălbenuș de ou, un ingredient familiar, la tipul mai nou de vopsea, care a apărut pentru prima dată în secolul al VII-lea în Asia Centrală, înainte de a se răspândi în Europa de Nord, în Evul Mediu, și Italia, în timpul Renașterii.
Gălbenușul de ou poate regla proprietățile vopselei
Cercetătorii au recreat, în cadrul studiului, procesul de fabricare a vopselei folosind patru ingrediente - gălbenuș de ou, apă distilată, ulei de in și pigment - pentru a amesteca două culori populare și semnificative din punct de vedere istoric - albul de plumb și albastrul ultramarin. Reacțiile chimice dintre ulei, pigment și proteinele din gălbenuș afectează direct comportamentul și vâscozitatea vopselei.
„Adăugarea de gălbenuș de ou este benefică, deoarece poate regla proprietățile acestor vopsele într-un mod drastic. De exemplu, arătând durata în mod diferit: Este nevoie de un timp mai lung pentru ca vopseaua să se oxideze, din cauza antioxidanților conținute în gălbenuș.
De exemplu, pigmentul alb de plumb este destul de sensibil la umiditate, dar dacă îl acoperiți cu un strat proteic, îl face mult mai rezistent la acesta, făcând vopseaua destul de ușor de aplicat. Pe de altă parte, dacă ți-ai dorit ceva mai rigid, fără a fi nevoie să adaugi mult pigment, cu un pic de gălbenuș de ou poți crea o vopsea impasto ridicată”, a mai adăugat Ophélie Ranquet.
Una dintre picturile observate în timpul studiului, „Madona cu garoafă” a lui Leonardo da Vinci este o dovadă directă a lipsei gălbenușului de ou în vopseaua de ulei – lucrarea arătând încrețirea pe fața Mariei și a copilului, efect ce ar fi putut fi evitat prin adăugarea acestuia.
Fiind una dintre primele picturi ale sale, creată într-un moment în care ar fi încercat încă să stăpânească noul amestec popular de vopsea în ulei, da Vinci și alți maeștri este posibil să fi prins acest efect special al gălbenușului de ou, precum și proprietățile benefice suplimentare în vopseaua de ulei, inclusiv rezistența la umiditate.
„Madona cu garoafă” a lui Leonardo da Vinci este în prezent expusă la Alte Pinakothek din München, Germania.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
