Securistul român, călăul propriului popor. Un bătăuș fără școală, violent și dresat să lovească, nu să gândească
Securitatea, temutul aparat de represiune al regimului comunist, a fost construită pe loialitate oarbă, violență și lipsă de scrupule. În anii ’50, când teroarea atinsese apogeul, regimul își recruta oamenii nu dintre cei educați sau capabili, ci dintre cei fără școală, proveniți din medii sărace, dar dispuși să aplice ordinele fără întrebări. Fără empatie, cu o cruzime rece și o dorință de putere alimentată de frică, „securistul tipic” devenise instrumentul perfect al unui sistem care dorea să supună un întreg popor.
După abdicarea forțată a regelui Mihai I și eliminarea partidelor politice, România s-a transformat în anul 1947 din Regat în Republică Populară, devenind un satelit al Uniunii Sovietice. Odată cu venirea la putere a comuniștilor, a început o amplă campanie de epurare a „dușmanilor poporului” și a „claselor exploatatoare”. În numele „democrației populare”, intelectualii, proprietarii, oamenii de afaceri și țăranii gospodari au fost persecutați, lăsând loc doar celor cu „origine sănătoasă”, muncitori, țărani săraci și susținători ai regimului.
Pentru a controla populația și a impune dictatura comunistă, a fost creată Direcția Generală a Securității Poporului, cunoscută sub numele de Securitatea. Acest organism represiv a devenit temutul instrument al statului, menit să elimine orice formă de opoziție.
Cum arăta „securistul tipic”
În anii ’50, Securitatea s-a bazat pe indivizi fără educație, proveniți din familii modeste, dar caracterizați prin cruzime și lipsă de empatie. Aceștia au fost recrutați pentru a impune teroarea și pentru a executa ordinele regimului. Scopul lor era să bage frica în oameni și să reducă la tăcere orice voce care critica comunismul.
Regimul comunist a instaurat teroarea folosindu-se de Securitate, Miliție și un sistem penitenciar plin de torționari. Oamenii au fost arestați și condamnați fără probe, doar pentru simplul fapt că aparțineau unei clase sociale „nesănătoase”. Mulți erau torturați sau uciși în închisori, într-un adevărat genocid împotriva poporului român.
O societate controlată prin frică
Teroarea nu s-a manifestat doar fizic, ci și psihologic. Printr-o vastă rețea de informatori, Securitatea a reușit să semene suspiciune și neîncredere între oameni. Membrii de familie, colegii de serviciu și chiar copiii puteau fi transformați în spioni ai regimului. Frica și stresul constant au devenit parte din viața de zi cu zi a românilor.
„Înfiinţată la mijlocul anului 1948, Securitatea (şi Trupele sale speciale, ajutate direct de Miliţie) a reprezentat principalul instrument al represiunii comuniste împotriva poporului român. Modalităţile de a exercita teroarea au fost multiple, începând cu represiunea violentă: arestări, anchete, torturi, stabilirea condamnărilor (justiţia, în special cea militară era practic aservită Securităţii), continuând cu teroarea psihologică – organizarea unei formidabile reţele de informatori, punerea la punct a unui diabolic sistem de diversiune şi dezinformare a maselor, ameninţări, şantaj şi încheind cu presiunile făcute asupra întregului aparat de stat, economic şi administrativ.(...) În România, la fel ca în toate ţările unde au guvernat timp de decenii, comuniştii au manifestat un profund dispreţ pentru viaţa cetăţenilor ţării”, preciza Vladimir Tismăneanu în „Raportul final”.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
