Singura amantă din istorie care s-a otrăvit cu aur. Se iubea cu un rege celebru

După 400 de ani de la moartea Dianei de Poitiers, arheologii au reușit să îi descopere secretul frumuseții. Zilnic, femeia își punea aur în apă. În rămăşiţele sale mumificate s-a descoperit prezența unor concentraţii ridicate de aur în rezidurile de ţesut,dar şi în părul acesteia. 

Diane de Poitiers Foto: arhivă Click!
Diane de Poitiers Foto: arhivă Click!

Ce au descoperit arheologii 

Diane de Poitiers era o femeie atletică, căreia îi plăcea să înoate şi să călărească. Rămăşiţele sale mumificate, conform tradiţiei au fost îngropate în 1975, după ce revoluţionarii i-au profanat sicriul în timpul evenimentelor de la 1789. Descoperite în timpul unor săpături arheologice, rămăşiţele i-au fost atribuite de cercetători Dianei nu doar datorită locului unde au fost găsite, ci şi caracteristicilor: „adultă, matură, prezentând o fractură consolidată a tibiei şi fibulei, dobândită în urma unei căderi de pe cal în 1565", au declarat cercetătorii. În plus, a fost observată o concordanţă perfectă când au fost suprapuse mandibula şi maxilarul superior, cu ultimul portret al acesteia executat de Francois Clouet.

Își punea aur în apă - ca elixir pentru tinerețe 

Un contemporan al Dianei de Poitiers, scriitorul Brantôme, scria despre aceasta că era, în ultimii săi ani de viaţă, la fel de proaspătă ca la vârsta de 30 de ani, cu pielea neobişnuit de albă, şi că îşi punea zilnic aur în apa de băut, ca elixir pentru tinereţe. Studiul, realizat de medicii de la spitalele Raymond Poincare, Lariboisiere şi Pitié-Salpetriere din Paris, confirmă găsirea unor concentraţii ridicate de aur în rezidurile de ţesut şi în părul Dianei de Poitiers. „O contaminare pare puţin probabilă-nu era regină, nu purta coroană, bijuteriile nu îi puteau contamina părul şi ţesutul, iar aurul nu era folosit la îmbălsămare", notează cercetătorii.

Concluzia la care au ajuns realizatori studiului indică faptul că o concentraţie capilară atât de ridicată poate corespunde unui sindrom de intoxicaţie cronică, manifestată prin anorexie, greţuri, subţiere a firului de păr, diaree şi o anemie ce ar explica culoarea pielii.

Cine a fost Diane de Poitiers

Născută într-o familie ilustră, dată drept soţie foarte de tânără unui bărbat cu patruzeci de ani mai în vârstă ca ea, căruia îi revenea foarte importanta sarcină de a-l reprezenta pe rege în Normandia, fusese o soţie şi o mamă exemplară, mulţumită că juca un rol de prim-plan la curte şi că aparţinea uneia dintre familiile cele mai nobile şi mai influente ale ţării. 

A fost amanta regelui Henric al II-lea

Diane de Poitiers a rămas celebră prin relaţia adulteră pe care a avut-o cu regele Henric al II-lea al Franţei (1519 –1559). La doar 15 ani, Diane s-a căsătorit cu un bărbat mult mai mare decât ea, Louis de Breze, cu care a avut două fete. Acest mariaj i-a oferit posibilitatea de a intra la curtea regală a Franţei, devenind doamna de onoare a reginei Claude, soţia regelui Francisc I.

După ce soţul ei a murit, Diane a continuat să rămână la curtea regală. Aici, va face pentru ea o mare pasiune fiul regelului Francisc I, tânărul Henric a II-lea, deşi între ei era o diferenţă de vârstă de 20 de ani. Cei doi îşi vor continua relaţia şi în timpul căsătoriei lui Henric cu Caterina de Medici, pe care nu a iubit-o şi cu care a avut 10 copii. Diane de Poitiers a fost confidenta regelui, favorita sa, şi s-a bucurat de numeroase avantaje demne de o regină, semnând chiar şi documente oficiale. Regele i-a dăruit numeroase cadouri - bijuterii, precum şi un castel.

Parteneri

image
www.fanatik.ro
image
observatornews.ro
image
iamsport.ro
image
as.ro
image
playtech.ro
image
www.fanatik.ro
image
www.cancan.ro
image
www.playsport.ro
image
sportpesurse.ro
image
www.antena3.ro
image
www.bugetul.ro
profimedia 0891639079 jpg
image
image
image
image
image
image
restaurant jpg
loto
Banner Grecia
palatul de la Potlogi jpeg
index webp
imparat jpg
Restaurant nota de plata FOTO Shutterstock jpg
bucuresti casa poporului pixabay jpg
image
actualitate.net
image
actualitate.net