Țara unde s-a ridicat un zid uriaș împotriva valurilor. O barieră de peste 12 metri, întinsă pe sute de kilometri
Japonia este cunoscută ca una dintre cele mai expuse țări din lume la dezastre naturale, în special la cutremure și tsunamiuri. Tragedia din 2011, când un seism uriaș a fost urmat de valuri devastatoare ce au luat peste 18.000 de vieți, a schimbat radical modul în care statul nipon privește siguranța comunităților de coastă. Din acea experiență s-a născut unul dintre cele mai impresionante proiecte de infrastructură ale secolului: un zid colosal, menit să protejeze milioane de oameni de furia mării.
În Japonia, lecțiile trecutului s-au transformat într-o construcție impresionantă, menită să ofere protecție împotriva uneia dintre cele mai mari amenințări naturale: tsunamiul. După cutremurul devastator din 2011, urmat de valurile gigantice care au provocat peste 18.000 de decese, autoritățile nipone au decis să investească în cea mai amplă lucrare de apărare civilă pe care țara a cunoscut-o vreodată.
Rezultatul este un zid colosal, cu o înălțime de 12,5 metri și o lungime de aproape 400 de kilometri, ce străjuiește coasta. Numit simbolic „Marele Zid anti-tsunami”, acesta nu este doar o barieră fizică, ci o expresie a hotărârii Japoniei de a înfrunta natura cu mijloacele ingineriei moderne. Construcția a fost proiectată să facă față unor valuri uriașe, capabile să exercite o presiune echivalentă cu peste 16 milioane de tone de apă.
Pădurea care apără zona
Pentru a completa această fortăreață de beton, autoritățile au apelat și la puterea naturii. Aproximativ 9 milioane de copaci au fost plantați de-a lungul țărmului, formând o veritabilă pădure artificială. Scopul ei este simplu, dar vital: să reducă forța valurilor înainte ca acestea să atingă localitățile de coastă. Împreună, zidul și pădurea oferă o protecție dublă, una care îmbină tehnologia cu ecologia.
Proiectul a stârnit, însă, și controverse. Unii specialiști și localnici susțin că uriașa barieră afectează mediul marin și schimbă relația comunităților cu marea, care pentru japonezi a fost dintotdeauna o sursă de hrană, cultură și identitate. Cu toate acestea, autoritățile subliniază că prioritatea absolută rămâne salvarea de vieți omenești în fața unor dezastre imposibil de oprit, dar care pot fi atenuate.
Astfel, „Marele Zid anti-tsunami” devine mai mult decât un proiect de infrastructură. Japonia a învățat să transforme tragedia în soluție și să privească mereu spre viitor, fiind pregătită să înfrunte următoarea încercare a naturii.
