„Tărâmul fără întoarcere”, insula misterioasă înconjurată de povești despre fenomene paranormale. Unde se află
În inima Asiei Centrale, între Kazahstan și Uzbekistan, se află Marea Aral, cunoscută și ca Marea Ostroavelor. Marea conținea cândva undeva la 1.500 de insule mici, dintre care multe au fost „înghițite” de apă în urma unor furtuni devastatoare. Cea mai mare și mai enigmatică dintre insulele supraviețuitoare este Barsa-Kelmes.
Insula Barsa-Kelmes a fost descoperită în 1848. O sută de ani mai târziu, a devenit o rezervație naturală. Fosta insulă se află la 350 km de orașul Aral, Kazahstan. O parte din drumul spre „Tărâmul fără întoarcere” trece pe fundul fostei Mări Aral.
„Sunt multe mituri și legende despre acest loc. Chiar și eu am văzut două obiecte care legănau pe cer. Dacă mi-ar fi spus altcineva, nu aș fi crezut. Există o legendă despre o familie care a mers pe insulă și nu s-a mai întors. Unele legende sunt bazate pe întâmplări adevărate. La țărm erau mulți pești și asta îi atrăgea pe pescari. Dar ei nu vedeau cât de abrupt e țărmul, așa că multe bărci s-au zdrobit de stânci. De aceea oamenii i-au spus «Tărâmul fără întoarcere»”, spunea Zauresh Alimbetova, directoarea rezervației Barsa-Kelmes, potrivit digi24.ro.
Insula a fost protejată deoarece era prea inaccesibilă. Ca urmare, specii pe cale de dispariție au fost aduse aici, iar Bars- Kelmes a devenit o rezervație naturală. Oamenii de știință au vizitat locul pentru a studia flora și fauna insulei. De asemenea, exista un aerodrom, o stație meteorologică, un club și o bibliotecă. Unii au devenit atașați de sit și au ales să fie înmormântați aici.
Insula a fost în pericol de dispariție
În anii 1960, Marea Aral, al patrulea lac ca mărime din lume, a început să se micșoreze după ce două râuri alimentate de aceasta au fost deviate pentru irigarea câmpurilor de bumbac din Asia Centrală. În următorii 40 de ani, 90% din mare a secat. Pe măsură ce marea a dispărut, insula a devenit și mai izolată.
Rezervația Barsa-Kelmes a fost închisă temporar. Nu mai era accesibilă cu barca, cu atât mai puțin cu avionul, și nu se mai putea călători cu mașina, deoarece fundul mării a devenit o mlaștină sărată. Animalele au fost duse în alte rezervații. În cele din urmă, fundul mării a devenit un deșert, iar fosta insulă era în pericol de dispariție. Oamenii s-au întors abia în anii 2000.
Teritoriul rezervației este acum de 10 ori mai mare și face parte din patrimoniul biosferelor UNESCO. „Insula supraviețuiește înconjurată de nisip. Avem grijă de acest teritoriu pentru ca și alții să vadă ce se întâmplă când te comporți iresponsabil față de ape, față de natură”, spune Alimbetova.
