Tunelul interzis de sub Munții Bucegi. Ar fi avut șase kilometri și a fost abandonat inexplicabil
Tunelul Izvor, unul dintre cele mai ambițioase proiecte feroviare din istoria României, ar fi putut deveni cel mai lung tunel feroviar din șară, cu o lungime estimată la aproximativ șase kilometri.
Construcția sa a fost planificată la începutul secolului XX, dar a fost abandonată din motive inexplicabile, dătând naștere unor controverse și legende locale, potrivit Adevarul.
Un proiect grandios, abandonat prematur
Construcția tunelului a fost aprobată de Consiliul de Miniștri al României încă din 1913, având ca scop conectarea stațiilor Sinaia și Pietroșița printr-o rută mai scurtă și mai eficientă.
Societatea Julius Berger, care ulterior a realizat și Tunelul Teliu, a fost aleasă pentru implementarea acestui proiect, lucrările începând în ianuarie 1914. Construcția era programată să dureze doar 28 de luni, fiind executată în trei schimburi de lucru zilnice.
Cu toate acestea, izbucnirea Primului Război Mondial a dus la oprirea bruscă a lucrărilor în august 1914. Până la acea dată, doar 100 de metri de tunel fuseseră finalizați complet, iar alte galerii de bază și de creștet fuseseră săpate pe o lungime de 800 de metri.
După închiderea temporară a proiectului, firma Julius Berger a fost chemată într-un final să reia lucrările.
Totuși, autoritățile române au considerat prioritare alte proiecte feroviare, precum construcția liniei Hărman - Nehoiu și a Tunelului Teliu, cel care a devenit, în cele din urmă, cel mai lung tunel feroviar al României, cu 4,4 kilometri.
Dificultăți tehnice: gaz metan și infiltrații de apă
Tunelul Izvor a fost proiectat să străbată Munții Bucegi, pornind din Sinaia, din satul Izvor, și ieșind în valea Ialomicioarei, la Cărpeniș.
Inginerii s-au confruntat cu provocări semnificative, inclusiv infiltrații puternice de apă de până la 8 litri pe secundă și acumulări de gaz metan, care au îngreunat serios avansarea lucrărilor.
Structura instabilă a rocii a impus adoptarea metodei austriece de excavare, necesitând sprijiniri puternice din grinzi speciale.
Deși există documente care menționează că în 1927 societatea Julius Berger ar fi finalizat lucrările la Tunelul Izvor, realitatea este că proiectul a rămas în conservare după război. După 1928, se aștepta reluarea construcției, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat, iar în 1932, șantierul a fost definitiv abandonat.
Legendele din jurul tunelului
După decenii de inactivitate, tunelul a devenit subiectul unor legende locale. Unii localnici povestesc că, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, armata nazistă ar fi reluat lucrările folosind prizonieri de război, avansând circa 480 de metri în interiorul muntelui.
Se speculează chiar că tunelul ar ascunde trupurile unor prizonieri sau o locomotivă unicat. Cu toate acestea, o explicație mai realistă pentru betonarea intrării în tunel ar fi pericolul reprezentat de acumulările de gaz metan din subteran.
O cercetare realizată în 1968 de inginerul Nicolae Ciocârlan a confirmat că intrarea nordică a tunelului era parțial blocată de grohotiș, în timp ce zidăria rămasă era în stare bună.
Accesul a fost descris ca fiind dificil, iar galeriile săpate inițial erau deja prăbușite. La celălalt capăt, intrarea fusese betonată, ceea ce a alimentat și mai mult misterul din jurul tunelului.
