Unde a fost descoperit primul instrument de măsurare a timpului. Cum delimitau romanii ziua și noaptea
În inima fostei capitale a Daciei Romane, Colonia Dacica Sarmizegetusa, istoria prinde viață printre ruinele antice. Aici este expus primul instrument de măsurare a timpului descoperit pe teritoriul Transilvaniei, un artefact deosebit păstrat în colecțiile Muzeului de Arheologie Sarmizegetusa.
Acest obiect remarcabil ne oferă o fereastră către epoca romană, atunci când oamenii observau cerul pentru a înțelege ritmul zilei și al nopții. Conform Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, romanii delimitau ziua și noaptea după alternanța luminii și a întunericului: ziua era intervalul dintre răsărit și apus, iar noaptea se întindea de la apus până la răsărit, scrie pe pagina de Facebook a instituției.
Primul instrument de măsurare a timpului a fost descoperit în Transilvania
Observând mișcarea Pământului în jurul Soarelui, romanii au reușit să stabilească momentele principale ale zilei: răsăritul, amiaza și apusul. Umbrele generate de soare deveneau astfel un indicator natural al trecerii timpului, iar cadranul solar, utilizat în special pe timp senin, se impunea ca cel mai cunoscut „ceas” al Antichității.
În condiții de ceață sau pe timpul nopții, însă, romanii au inventat clepsidra – ceasul cu apă – utilizată în Roma încă din anul 159 î.Hr. Această inovație le permitea să măsoare timpul independent de lumina soarelui, demonstrând ingeniozitatea și disciplina civilizației romane.
Descoperirea de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa reprezintă o verigă esențială în înțelegerea modului în care romanii percepeau și măsurau timpul. Astăzi, artefactul poate fi admirat la Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, oferind vizitatorilor o experiență captivantă în care trecutul Daciei Romane prinde viață.
Religia și secretele Daciei
În inima Carpaților, Dacia a fost mult mai mult decât un simplu teritoriu al vechii Europe. Este un loc în care istoria pulsează prin munți, râuri și ruine, iar civilizația dacică continuă să fascineze prin ingeniozitatea și rafinamentul său. Fortificațiile de la Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, sunt dovada vie a măiestriei construcțiilor antice. Zidurile robuste, realizate prin tehnica „murus dacicus”, combinau rezistența cu flexibilitatea, iar unele dintre ele rezistă încă la testul timpului, deși au trecut peste două milenii.
Dacii nu erau doar războinici curajoși, ci și maeștri ai aurului și argintului. Minele din Munții Apuseni, mai ales cele de la Roșia Montană, dezvăluie cât de avansate erau metodele lor de extragere a prețioaselor metale. Apa era folosită ingenios pentru spălarea minereului, iar aurul nu era doar o sursă de bogăție, ci și simbol al puterii și prestigiului.
Religia dacilor adăuga un strat de mister și profunzime civilizației lor. Zeul Zalmoxis, venerat ca simbol al nemuririi și al înțelepciunii, influența viața cotidiană și ritualurile triburilor. Sanctuarele, ascunse în păduri dese sau pe culmi de munte, erau locuri sacre, unde preoții războinici oficiau ceremonii care combinau credința, filozofia și ritualul.
