Unde au fost, de fapt, „plopii fără soț” ai lui Eminescu și ce femeie superbă l-a inspirat pe poet când a scris romanța
Poezia „Pe lângă plopii fără soț...” a lui Mihai Eminescu este una dintre cele mai celebre creații lirice românești, consolidându-și renumele și datorită melodiei compuse de Guilem Șorban în 1896, care a transformat-o într-o nemuritoare romanță.
Publicată pentru prima dată de Iosif Vulcan în revista „Familia” pe 28 august (9 septembrie) 1883, această poezie ascunde în spatele versurilor sale o poveste pasională și enigmatică. Dar unde erau, de fapt, plopii fără soț? Și cine a fost femeia care l-a inspirat pe Eminescu?
Unde au fost „plopii fără soț”
De-a lungul timpului, s-a vehiculat ideea că „plopii fără soț” s-ar fi aflat în Iași, însă această ipoteză este infirmată de realitate. Inspirația poeziei, Cleopatra Lecca Poenaru, nu a locuit niciodată în Iași, ci la București, scrie Historia.
Locuința ei se afla pe strada Cometei (în prezent Căderea Bastiliei, nr. 2-10), acolo unde astăzi se află Academia de Studii Economice.
Așadar, plopii fără soț se aflau la București, în apropierea casei Cleopatrei, fiind martori tăcuți ai trecerii poetului îndrăgostit.
Identitatea „muzei” lui Eminescu a fost mult timp subiect de controverse. Unii critici literari, precum George Călinescu, Șerban Cioculescu și Augustin Z.N. Popp, au considerat că aceasta era fiica pictorului Constantin Lecca, în timp ce Barbu Brezianu a susținut că era nepoata artistului.
Recent, însă, s-a confirmat că Cleopatra Lecca Poenaru era fiica lui Constantin Lecca, născută la 18 ianuarie 1837, la Craiova.
Aceasta era cu treisprezece ani mai în vârstă decât Eminescu și avea un trecut tumultuos. Fusese căsătorită cu căpitanul Grigore Poenaru, cu care a avut doi copii, dar mariajul lor s-a sfârșit printr-un divorț survenit înainte de 1877. Cleopatra și-a păstrat numele de familie și a rămas să locuiască în casa de pe strada Cometei, unde poetul venea deseori, sperând să-i cucerească inima.
Cum arăta Cleopatra Lecca Poenaru
Deși unii istorici literari au descris-o într-o manieră mai puțin favorabilă, portretele realizate de tatăl său, Constantin Lecca, spun o altă poveste.
Aceste picturi, păstrate în diverse muzee din țară, ne-o prezintă pe Cleopatra ca pe o femeie elegantă, cu trăsături nobile, o privire melancolică și un aer distins.
Într-unul dintre tablouri, realizat când avea 16 ani, apare îmbrăcată în costum național, cu părul castaniu, tenul smead și o privire ușor visătoare. Într-un alt portret, realizat în jurul vârstei de 25 de ani, chipul său frumos și gânditor reflectă o frumusețe matură, cu trăsături delicate.
Faptul că Eminescu a fost fermecat de Cleopatra sugerează că ea era o prezență aparte, impunătoare și distinsă, altfel poetul nu și-ar fi dorit să o aibă alături ca soție.
Cum s-au cunoscut Eminescu și Cleopatra
Întâlnirea celor doi a avut loc, cel mai probabil, în anul 1878, la o serată literară organizată de Titu Maiorescu sau, conform altor surse, la un spectacol de gală la Teatrul Național, în timpul unei reprezentații a tragedianului Rossi în rolul lui Hamlet.
Se pare că Eminescu a fost profund atras de Cleopatra, însă sentimentele sale nu au fost împărtășite cu aceeași intensitate.
Pentru a se apropia de ea, poetul i-a oferit sprijin în educația fiului său, meditându-l și aducându-i bomboane la fiecare lecție.
În ciuda acestor gesturi, Cleopatra a rămas distantă, păstrând o atitudine rece și rezervată. Idila lor s-a consumat în perioada 1880-1881, iar dragostea neîmplinită a inspirat versurile tulburătoare ale poeziei „Pe lângă plopii fără soț...”
Când a fost scrisă poezia
Versurile dezvăluie clar că poezia a fost scrisă după încheierea relației, când sentimentul de iubire neîmpărtășită devenise o durere profundă.
Se crede că Eminescu a compus poezia în cursul anului 1882 sau la începutul anului 1883. La 23 martie 1883, el i-a trimis-o lui Iosif Vulcan pentru publicare în revista „Familia”.
Interesant este că aceasta a fost una dintre puținele poezii pentru care Eminescu a fost remunerat, fiind singurul onorariu primit de poet în întreaga sa carieră literară.
